Războiul nu dă semne că se va încheia în cursul acestui an

Ce mai citesc în presa ucraineană și americană (presa rusă a devenit un delir de tip Ilia Ehrenburg):

– Zelensky a promulgat legea prin care se înăspresc pedepsele pentru infracțiunile militare (insubordonarea, refuzul de executare a ordinului, dezertarea);

– Au apărut clipuri cu militari ucraineni din zona Bahmut care refuză să meargă în prima linie sau se plâng de lipsa armamentului și muniției; o deputată din partidul lui Zelensky a făcut o solicitare prin care cere retragerea unei anumite unități de pe frontul din Bahmut, soțiile militarilor din această unitate s-au organizat și se plâng de lipsa dotărilor pentru aceștia, solicitarea deputatei afirmă că militarii din această brigadă nu îndeplinesc condițiile de pregătire fizică.

– Am tot văzut comparații ale bătăliei de la Bahmut cu bătălia de la Verdun, în sensul în care ucrainenii au organizat acolo un malaxor care îi „toacă” pe ruși; există și opinii (americane și ucrainene) care susțin că malaxorul e invers – sunt „tocați” ucrainenii; oricum exemplul Verdunului așa cum e interpretat pe la noi e aiurea, acolo pierderile de vieți umane au fost colosale atât pentru francezi cât și pentru germani și cel mai probabil același lucru se întâmplă și la Bahmut, iar dacă ne apucăm să comparăm rezervele umane și materiale ale celor două țări nu mi se pare o mare victorie a Kievului.

– S-au înmulțit clipurile cu recrutări forțate în Ucraina, din ce văd cei ridicați sunt oameni peste 40 de ani; comisariatele militare recurg la tot felul de tertipuri ca să-i surprindă pe recrutabili (ambuscade în parcări, se deplasează cu autospeciale ale salvării etc.);

– Azi rușii au lansat un nou atac masiv cu rachete împotriva infrastructurii energetice a Ucrainei, asta în ciuda zecilor de articole care anunță periodic epuizarea stocurilor de rachete rusești. De când au început aceste atacuri cu rachete ale rușilor alimentarea cu electricitate în Ucraina este făcută doar câteva ore pe zi în majoritatea localităților. Știrile ne spun că rachetele rusești nu-și ating țintele, doar că realitatea e puțin diferită.

Ideea principală: presa de pe la noi ne vorbește despre pregătirea unei ofensive ucrainene, este subliniat ajutorul occidental (vor fi trimise tancuri occidentale în număr mare, cel mai probabil Kievul va primi și avioane de vânătoare și rachete cu rază lungă cât de curând), atitudinea generală este cumva optimistă. Însă situația pentru ucraineni nu este chiar roză.

(O mică paranteză: toate articolele și analizele de pe la noi spun că Bahmutul este lipsit de importanță strategică și că o victorie rusă acolo ar fi inutilă, mai ales din perspectiva pierderilor imense de vieți omenești. Alți analiști de prin țări occidentale sunt de părere că Bahmutul este un element cheie în liniile defensive ucrainene din Donețk, de aici și insistența ucrainenilor de a-l apăra cu orice preț.)

A apărut și o viziune de la Kiev asupra sfârșitului războiului (Podoliak, consilierul lui Zelensky): armata ucraineană înarmată de Occident își recuperează toate teritoriile, în Rusia se declanșează o schimbare a regimului Putin (eventual o lovitură de stat militară) care duce la destrămarea Federației Ruse, apar noi state independente între Baltica și Pacific. Pe de altă parte The Economist a publicat o sinteză a părerilor mai multor experți occidentali care toți cred că sfârșitul războiului se va produce în urma mai multor cedări teritoriale ale Ucrainei în favoarea Rusiei.

După aproape un an de lupte situația a devenit în mod limpede „care pe care”. Oricum obiectivul Rusiei de la bun început a fost schimbarea regimului politic de la Kiev („denazificare” și „demilitarizare”), dar după un an de zile este clar că războiul a devenit unul de resurse și se va desfășura pe termen lung. Tot pe la americani am citit un articol în care se afirmă că Rusia va putea continua războiul din punct de vedere economic cel puțin un an de acum înainte la actualele prețuri la petrol. Economia ucraineană este în acest moment dependentă de ajutoarele țărilor occidentale, ultima dată când am văzut o cifră clară deficitul bugetar al Kievului era de 5 miliarde dolari pe lună. (Între timp nu prea mai văd cifre și analize economice prin presa ucraineană).

Ca scenarii de încheiere a războiul în acest moment văd la nivel maximal o schimbare de regim la Moscova sau o schimbare de regim la Kiev (ambele situații extrem de improbabile în următoarele 6 – 12 luni). Kievul are în acest moment voința politică să mai reziste cel puțin 12 luni cu ajutorul economic și militar al occidentului, indiferent de cum va evolua situația pe front. În acest moment se vorbește despre o probabilă ofensivă ucraineană spre sud dinspre Zaporojie care să taie culoarul terestru al rușilor către Crimeea; în paralel se vorbește despre o ofensivă rusă pe aceeași direcție dinspre sud spre nord. Cum ziceam: indiferent care ar fi rezultatul pe front în următoarele luni nu se întrevede o evoluție care să ducă la încheierea războiului – poate cu excepția unei ofensive ruse dinspre Belarus care să taie căile de aprovizionare ale Ucrainei dinspre țările occidentale – dar și aceasta este destul de puțin probabilă, depinde foarte mult de Lukașenko, pe care Putin nu a reușit până acum să-l convingă să intre în război.

Candidatura Ucrainei de aderare la Uniunea Europeană nu cred că va face progrese foarte rapide. Legile privind mass-media, educația și minoritățile naționale care tocmai ce au intrat în vigoare în Ucraina nu au nimic de-a face cu standardele europene în domeniu. Cel mai probabil vom vedea amânări peste amânări sau „progrese minime” condiționate de „eforturi suplimentare”, dar nu poate fi vorba de o aderare rapidă.

Pe scurt: după un an de război Ucraina rezistă în fața atacului rusesc datorită sprijinului economic și militar al Occidentului. Rusia continuă să atace și majoritatea evaluărilor occidentale serioase arată că are încă resurse pentru a continua luptele. Războiul nu dă semne că se va încheia în cursul acestui an, cel puțin la cum arată lucrurile acum.