Profesorii universitari și-au abandonat misiunea. În cazul doctoratelor plagiate nu se vorbește despre profesorii îndrumători și membrii comisiilor. Plagiatorii sunt singurii vinovați?

În discuția cu doctoratele (ca și în discuția despre corupție) lipsește un element (minim, lipsesc de fapt mai multe). Dacă în cazul corupției s-a vorbit foarte puțin despre corupători (mai ales când era vorba despre entități străine), în cazul doctoratelor nu se vorbește despre profesorii îndrumători și membrii comisiilor. Cumva plagiatorii sunt singurii vinovați.

Este o scenă în cartea lui Kippling „Stalky & Co”, în care un profesor se confruntă cu un colonel și profesorul zice că pentru elevi el este „in loco parentis”, la care colonelul îi răspunde sec „qui custodiet ipsos custodes?” (”cine îi va păzi pe paznici?”).

Plagiatorii sunt ușor nedumeriți: de ce îi fugăre lumea pe ei? Lucrarea lor a fost verificată și a trecut prin comitete și comiții, înseamnă că e bună! Nu am stat să mă uit pe legislație (un efort inutil în țara formelor fără fond), dar bănuiesc că există sancțiuni și pentru cei care au girat lucrări plagiate (sau cel puțin ar trebui să existe, cred).

Suntem în situația în care profesorii nu și-au îndeplinit misiunea „in loco parentis” și nu i-a păzit nimeni pe paznici. Dacă ar fi să se meargă până la capăt cu investigarea plagiatelor ar trebui să auzim și de profesorii universitari din România care au girat (sute? mii?) doctorate plagiate. Și nu vrea nimeni să vadă chestia asta, se duce dracului toată șandramaua. Dar ar fi interesant de văzut o listă „profesorul X a coordonat un număr de y doctorate plagiate”.

Ideea este că problema e sistemică (vezi și „rezistența” sistemului la investigarea chestiunii), o schimbare majoră ar însemna modificări fundamentale pe care nu le dorește nimeni în realitate.

Deși rămâne trădarea profesorilor universitari, cei care au abandonat standardele academice și au acceptat enorm de multe lucrări frauduloase sau cu un nivel extrem de scăzut. Ar fi frumos să vedem o statistică cu studenții căzuți la examenele de licență, masterat sau doctorat, cumva impresia generală este că toți devin absolvenți, indiferent de nivelul lor. (Sau cel mai probabil abandonează studiile ori sunt siliți să le abandoneze, ca să nu strice statisticile universităților). Că România arată cum arată și avem forța de muncă pe care o avem este și vina profesorilor universitari care și-au abandonat misiunea.