Resetarea sistemului (despre cupolă)

Ceea ce se știa prea bine a ajuns secret public. Ambiția unui oarecare precum Bode (schimbați numele sau partidul) a devoalat un anumit mod de funcționare al României zise post-comuniste. Pe scurt, înainte de culcare, că să dormiți, vorba cuiva, liniștiți:

Vechii securiști s-au scos treptat și fără proteste din sistem, au ieșit la pensie, și-au legalizat banii furați cu vinderea nemților, a evreilor sau cu alte activități de comerț exterior, au intrat în afaceri sau, precauți, au rămas eminențe cenușii, mereu la un pas în spatele celor noi, tineri, întâmplător rude dar nu numai. Generația asta a avut și ea succes, cum se vede, dar îi lipsea ceva, o metafizică, o adrenalină superioară. Pricină din care, treptat, șovăielnic ca la orice început și din ce în ce mai hotărât după, au spus că ei nu sunt doar patrioți prin ascultarea ordinelor politicului, ci au expertiză solidă pe care un parlamentar sau ministru nu au de unde să o fi cules. 

Au făcut academii, școli doctorale, au fost primii care au folosit tabletele la școala lor superioară, au primit sponsorizări de la alte servicii, de la parteneri și aliați, au mai copiat o carte de Johnson sau Smith, Popeștii americani cum ar veni, și au învățat cele trei sute de cuvinte în engleză prin care poți comunica orice, oricui, oriunde. Evident, nu au uitat să se doteze cu corp profesoral, să se asigure în caz de pensionare, să aibă și alte privilegii pe măsura competenței. În final, au reușit și subordonarea politicului. Recalcitranții, cei care doreau puterea, nu pentru că erau democrați convinși, au fost lucrați prin DNA și alte organe.

Una peste alta, dincolo de cheltuială, folosul era pozitiv: s-a evitat o tranziție aventuroasă, organizarea militară a foștilor, apariția armatelor private, așa cum, geostrategic, cum-necum am intrat în UE și NATO, am ajuns economie de piață și aspirăm la predicatul de stat de drept. Indipendent, la firul ierbii, românii au început să transfere legal bani din străinătate, să cotribuie masiv la economie, iar bunăstarea a ajuns și acolo unde, înainte, era complet absentă. Da, una șubredă, plină de E-uri și alte otrăvuri, dar, simplist spus, mai nimeni nu mai murea/moare de foame. 

Revenind la orgolii - că de acolo încep toate nu doar în viața duhovnicească -, insistența doctorala, damblaua academică luând proporții, s-au întrebat unii și alții cum este cu acești cardinali ai securității, ce reguli au în conclav, care le sunt ierarhiile. Or, ce au văzut, inclusiv marele public? L-au văzut, exemplar luat, pe Oprea, omul care a ajuns general de furnituri, ministru de interne și vicepremier al Guvernului unei țări membră UE și NATO. Apoi i-am mai văzut pe ucenicii lui, ieșind din bucătărie speriați puțin de mirosul deratizării. Apoi s-au liniștit iarăși.

Meritul luptei pentru putere, care se dă cu absolut toate armele - de la cur...doamne ca Udrea la spionaje și alte înregistrări ambientale -, a readus pe tapet problema nedeslușită până la capăt a competenței care nu există, a doctorilor care nu sunt de fapt doctorabili, a experților în pauză de expertiză. Diferența, de data aceasta, este notabilă și sper salvatoare: avem război la graniță și, ferească Sfântul, NATO ar putea deveni parte beligerantă cu tot cu noi. În acest orizont, a spune că ai pus, vizionar, la putere o coaliție nu o să mai ajungă. Pentru că vor muri oameni. 

Dar chiar și fără acest scenariu îngrozitor, prezența la noi pe termen lung a trupelor aliate, menținerea fierbinte a zonei pentru decenii, activitățile încrucișate civile și militare, faliile culturale și manipulările în toate direcțiile vor reclama din partea noastră răspunsuri rezonabile. Cine să le dea? Doctori gen Bode? Militari precum Gheorghiță? Corupți precum X sau Y? Cine? Politicienii ziși anti-sistem, cei care demonstrativ își vor arde diplomele de doctori? Vorba americanului longeviv, când o să fie sunată România la telefon, cine o să răspundă? 

Ei bine, aici se închide cercul. Toate sistemele care i-au tolerat și validat trebuie, în propriul interes, să reseteze relațiile cu băieții aceștia. Universitățile să le închidă ușile în nas, așa cum Justiția să nu le mai dea curs la cererile de șantaj "obiectiv". Hulită cum este, UE va sprijini, pragmatic, o Românie mai curată și, astfel, mai capabilă să fie flanc de apărare. Este, fără exagerare, o Sternstunde, o aliniere de astre cum mai rar se vede. Vital ar fi să nu pierdem ocazia. Nu pentru că ar fi pentru prima dată, dar se prea poate să fie și pentru ultima.