Experții din diverse domenii critice avertizează că următoarele șase luni se vor dovedi decisive în confruntarea cu Rusia. În special în contextul terorii energetice a Kremlinului, care e menținută prin atacurile rusești împotriva infrastructurii critice din Ucraina sau prin distrugerea cablurilor subacvatice și a conductelor de gaze ce odinioară aprovizionau Europa.
Pe 15 decembrie, în discursul pe care l-a susținut la o reuniune a Consiliului European, președintele Volodimir Zelenski a cerut Uniunii Europene să lucreze aplicat în vederea asigurării independenței față de resursele energetice rusești. În același discurs, Zelenski a dat asigurări că Ucraina ar putea deveni un nou furnizor de resurse energetice „verzi” pentru întreaga Europă.
Zelensky a mai subliniat și faptul că Rusia vrea să spulbere securitatea Europei prin distrugerea infrastructurii energetice ucrainene. La urma urmei, din pricina penelor de curent mulți ucraineni migrează în alte țări europene.
„Prin urmare, vă îndemn să continuați să faceți tot ce este posibil pentru a putea susține aprovizionarea cu energie a ucrainenilor. Și vă sunt recunoscător fiecăruia dintre voi care deja ajutați cu furnizarea de echipamente și sprijin financiar. Dar acum, pentru ca următoarele șase luni să treacă fără șocuri, trebuie să facem altceva. În special, avem nevoie de sprijin pentru achiziționarea volumului de gaz care este folosit în compensarea pagubelor provocate de loviturile rusești. Vorbim de aproximativ 2 miliarde de metri cubi de gaz”, a subliniat Zelenski.
În mod legitim, mulți se întreabă cum va putea Ucraina să obțină încă 2 miliarde de metri cubi de gaze naturale în această iarnă. Potrivit lui Matthew Bryza – fost ambasador al SUA în Azerbaidjan și fost oficial al Casei Albe și al Departamentului de Stat, în prezent consilier strategic al companiilor energetice din Marea Caspică, Europa și SUA – acest lucru nu doar că este realist, ci e și tangibil. Singura întrebare e prețul și cine va plăti.
„Lucrez la un proiect amplu, împreună cu furnizori de gaze naturale din Azerbaidjan care furnizează gaze lichefiate în Europa, prin Bulgaria. Provocarea este să aducem gazul în Bulgaria pentru regazificare și pentru a-l canaliza în alte direcții, inclusiv spre Ucraina. Pe de altă parte, există un acord, semnat săptămâna trecută, între Turkmenistan, Azerbaidjan și Turcia, care presupune livrări de gaz din Turkmenistan de-a lungul Mării Caspice, până în Azerbaidjan. De acolo va ajunge în Georgia și în Turcia, de unde se va îndrepta spre Bulgaria și alte zone, inclusiv spre Ucraina”, a explicat Bryza.
De asemenea, el a menționat că Ucraina poate fi alimentată cu gaze naturale și din Polonia, care are acum capacitatea de a importa gaze naturale lichefiate din Statele Unite sau Qatar.
„Dar este vorba de semnarea de contracte la preț mai mare, pentru că cererea este uriașă, iar furnizorii sunt puțini. Gazul rusesc nu mai curge ca înainte prin Europa. Ucraina va dori un preț mai mic și sunt sigur că sunt multe guverne și instituții guvernamentale care vor să ajute Kievul. Mă refer, de exemplu, la Development Finance Corporation a guvernului SUA și la Export-Import Bank – ambele vor oferi finanțare pentru a face mai accesibil modul în care Ucraina va achiziționa acel gaz. Un ajutor va oferi și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare”, a punctat Bryza.
Gazul natural lichefiat folosește suprarăcirea pentru a transforma gazul natural în lichid, ulterior acesta fiind transportat cu navele. La urma urmei, gazele naturale obișnuite ar trebui să fie transportate numai prin conducte. Evident, tehnologia gazelor lichefiate necesită eforturi financiare mult mai mari decât cele presupuse de furnizarea gazelor prin conducte. Însă această tehnologie oferă opțiunea de a furniza gaze naturale și din alte surse, pe lângă furnizorul principal. De exemplu, odinioară Germania avea un singur furnizor: Gazprom. E motivul pentru care, în prezent, Germania construiește instalații menite regazificării gazului natural lichefiat, pentru a putea fi alimentată de alți furnizori.
„Germania construiește rapid cinci dintre acele instalații de regazificare care vor transforma gazul natural lichefiat înapoi în gaz natural. În Germania, rețeaua de energie și rețeaua de gaze naturale sunt conectate la restul Europei. Grecia lucrează la două noi terminale de regazificare. În plus, Turcia are patru fabrici care transformă gazul natural lichefiat în gaz normal. Turcia are, de asemenea, furnizori de gaze care vin din Iran și din Azerbaidjan, cărora li se vor adăuga, în curând, sperăm, și furnizori din Turkmenistan, aceștia virându-și gazele prin Azerbaidjan. Și din nou, dacă contractele adecvate pot fi negociate, acel gaz poate ajunge și în Ucraina”, a precizat Matthew Bryza.
El a mai adăugat că, în ultimii ani, Uniunea Europeană a investit în noi conexiuni ale sistemelor de conducte de gaze din diferite țări, pentru ca acel gaz să poată fi furnizat în mai multe țări ale UE.
„În ultimul deceniu, Uniunea Europeană a încercat să construiască interconexiuni și să creeze mai multe oportunități pe piața gazelor naturale lichefiate – de toate acestea poate beneficia și Ucraina”, a conchis fostul ambasador al SUA în Azerbaidjan.