Tot ce are Rusia acum este un împrumut: nemțesc, suedez, japonez etc. Ceva genuin rusesc – ustensilă, metodă, soluție – nu am întâlnit. Doar copii grosolane și supradimensionate ale unor originale cândva furate, plagiate

Rusia nu a civilizat nemijlocit nicio țară, popor sau societate asupra căreia a domnit. Că doar nu se poate vorbi despre un rol civilizațional să construiești renascentist sau neoclasic, francez sau italian, prin intermediar rus? Este precum acea glumă luată în serios a traducerii de către viitorul Patriarh Nicodim a Bibliei din... rusește. 

Tot ceea ce are Rusia acum este un împrumut: nemțesc, suedez, japonez etc. Ceva genuin rusesc – ustensilă, metodă, soluție – nu am întâlnit. Doar copii grosolane și supradimensionate ale unor originale cândva furate, plagiate. Ceea ce prezintă, muzeal, rușii ca fiind profund autentic este interesant, dar nu inspiră, nu animă și în general nu depășește valoarea exponatului etnografic: oale și ulcele, blănuri, instrumente preprimitive de creștere a animalelor sau de cultivare a pământului, cergi viu colorate, pânze și alte țesături, paftale cu ușor iz oriental, opinci și mobilier scund, perle și bucăți de sticlă. Acesta este orizontul timp de secole, pentru o perioadă comun și cu alte neamuri nordice. Înnoirea, intrarea în altă paradigmă, descoperirea cerului, a picturii, a armoniei muzicale, a manufacturii de artă și a săgeților de idei, toate vin buluc și târziu. Atât de buluc și de târziu că până azi elita rusească trăiește de pe urma metabolizării acestui ev modern. 

Rupturile de orientare - când repliere, când copiere, când iarăși repliere, când din nou occidentalizare etc. - au bulversat fluxul cotidian multisecular al circuitelor încoace și încolo. Rezultatul: o năuceală ca după beție. Te sprijini pe ceea ce detești - sistem juridic, norme econmice etc. -, dar nu ai ce pune în loc. Te simți furat și înșelat, de unde și cele două trepte esențiale ale furiei rusești: pe alții și apoi pe sine. Pe scurt, șantierul rusesc este, paradoxal, cel mai nou din ambele direcții: al însușirii tiparelor vestice și al clarificării propriului mod de a fi. Să ne mai mirăm că nu doar geopolitic Rusia se înțelege atât de bine cu Turcia, exemplul imigrației la scară istorică, dormind în porfiră bizantină precum prima generație de comuniști în satinul burgheziei trimise la Canal? 

Bună dimineața!