Primul sondaj efectuat în România privind reziliența națională certifică o serie de realități puțin spus alarmante. Potrivit studiului INSCOP Research, dacă România ar fi atacată de o țară agresoare, cum face acum Rusia în Ucraina, numai 28% dintre români s-ar înscrie ca voluntari sau și-ar încuraja membrii familiei să meargă ca voluntari să apere țara. ”Adică mai puțin de o treime... adică doar cu un pic mai mult de o pătrime...”, punctează profesorul Paul Dragoș Aligică, pe Facebook.
Doar 45% dintre intervievați consideră că Armata Română ar fi în stare să apere România, în timp ce 27% sunt convinși că nu este capabilă de așa ceva (asta în condițiile în care, în trecut, Armata Română stătea bine la capitolul ”încredere”, deși nu făcuse nimic pentru această încredere, dincolo de măcelul săvârșit în decembrie ‘89). La actuala situație poate că a ajutat și perindarea unei găști de generali comunistoizi făcuți pe timp de pace, agramați și paraleli cu orice realități, prin platourile emisiunilor tv, unii comentând în direct, alături de ”expertul” Radu Tudor și de alți valeți ai Antenei 3, jocuri pe calculator, pe care le prezentau drept imagini de pe fronturile din Ucraina.
În caz de calamitate/criză/război, numai 21% dintre români cred că partidele politice își vor face datoria și vor acționa corespunzător. Doar o treime (34%) consideră că presa ar informa corect în astfel de situații de viață și de moarte. În schimb, aproape 40% dintre românii intervievați spun că atunci când au probleme și sunt la greu, familiile lor se bazează pe ajutorul comunității religioase din care fac parte.
Profesorul Paul Dragoș Aligică prezintă concluziile sondajului:
”O premieră: Primul sondaj efectuat în România privind reziliența națională. Sondajul s-a desfășurat pe baza unui nou instrument construit de echipa Universității din București, în cadrul unui proiect finanțat prin competiție națională de CNCS-UEFISCDI.
Iată câteva teme de meditație ce se desprind din datele primare ale sondajului:
– Peste jumătate din cei intervievați nu au încredere că în caz de criză națională partidele politice își vor face datoria cum trebuie. Doar 21% din cei intervievați au încredere în partidele politice în acest sens.
– Doar 38% din cei intervievați consideră că localitatea lor este pregătită pentru situații de urgență și de criză.
– Aproximativ 45% consideră că Armata Română are capacitatea de a apăra România în vreme ce 27% nu consideră că are această capacitate.
– Doar o treime (34%) din cei intervievați crede că în caz de stare de urgență sau criză națională, mass-media (televiziuni, radio, ziare, internet) își vor face datoria cum trebuie.
– Doar unul din 3 români intervievați (32%) consideră că în caz de criză națională conducerea țării va lua deciziile corecte, având capacitatea să conducă țara.
– Aproape 40% din românii intervievați spun că atunci când au probleme și sunt la greu, familia lor se bazează pe ajutorul comunității religioase din care fac parte.
– 28% din intervievați cred ca în caz de război, cutremur sau alte calamități, familia lor are capacitatea să găzduiască refugiați sau sinistrați.
– Aproximativ 1 din 4 dintre cei intervievați (25%) declară că are rude sau prieteni în alte localități sau altă țară la care să se poată refugia în caz de război sau calamitate.
– Unul din patru intervievați (25%) spune că în ultimele șase luni a trimis alimente sau bunuri de consum rudelor din altă localitate.
– Majoritatea consideră că relațiile dintre românii majoritari și minoritățile etnice/naționale sunt bune, doar în jur de 15% consideră opusul.
Îngrijorările și amenințările percepute de cei intervievați:
(1) Pe primul loc extinderea în România a războiului pe care Rusia îl duce în Ucraina: 65%.
(2) Situația economică a familiei proprii: 59%.
(3) Pericolul COVID la adresa sănătății: 33%
Și acum vine ceva care probabil că mulți ar fi dorit să nu se confirme:
Doar 28% spun că dacă România ar fi atacată, s-ar înscrie ca voluntari sau ar încuraja membrii familiei să meargă ca voluntari să apere țara… Adică mai puțin de o treime... adică doar cu un pic mai mult de o pătrime...
Concluzie: Aici nu mai e vorba de prosperitate sau valori sociale, aici e vorba de supraviețuire – iar evenimentele recente în Ucraina ne-au adus cu agresivitate aminte de această realitate dură. Avem mult de lucru de aici înainte ca să reparăm măcar o parte din ceea ce a fost demantelat, desconsiderat și distrus de atâtea decenii...
Echipa proiectului: Elena Druica, Alex Volacu, Virgil Iordache, Corina Doboș, Calin Valsan, Mirela Cerkez, Alexandra Grecu, toți de la UB. Le mulțumesc pentru tot ceea ce au făcut în ultimii doi ani ca să ne atingem acest obiectiv de etapă și să avem aceste rezultatate foarte relevante și promițătoare. Mulțumesc și INSCOP, partenerul care a aplicat instrumentul la comanda noastră, și în special lui Remus Stefureac, directorul organizației.
Avem de acum înainte la dispoziție un instrument național la standardele frontierei cercetărilor internaționale în domeniu. Sperăm ca de acum înainte să putem aplica anual instrumentul și astfel să putem construi – alături de indicatorii naționali deja cunoscuți privind economia, democrația sau opțiunile electorale – și o serie de date statistice și o bază de date privind aspecte esențiale ale rezilienței naționale. Evoluțiile din ultimii ani au demonstrat că este foarte important să anticipăm și să înțelegem diferitele aspecte social-economice și de guvernanță care se pot constitui fie în elemente de vulnarabilitate, fie în puncte forte pentru societatea noastră, când și dacă vom fi confruntați cu șocuri sau turbulențe interne sau externe…”.