EXCLUSIV: Drapelele de LUPTĂ ale Ucrainei. Istoria formării națiunii și a conștiinței naționale, codificate în simbolurile statului ucrainean / Anna Neplii

După ce Rusia și-a declanșat invazia la scară largă în Ucraina, compania americană Pantone, care alege anual, încă din 2000, ”Culoarea anului”, a identificat două culori ca fiind reprezentative pentru 2022: este vorba despre galbenul și albastrul drapelului ucrainean. Pentru a ilustra această comuniune cromatică, reprezentanții Pantone au postat o fotografie care înfățișează o floare a soarelui pe fundalul unui cer senin. 

Pretutindeni în lume, culorile drapelului ucrainean au devenit simboluri ale invincibilității și ale luptei pentru libertate. E bine de știut că reprezentările grafice ale statului ucrainean codifică istoria formării națiunii ucrainene și a conștiinței noastre naționale. 

Descoperirile arheologice datează folosirea Tridentului ca stemă încă din secolul I după Hristos. Conform teoriei populare, Tridentul ar încastra, codificat, cuvântul „voință”.

Originea drapelului și ordinea ”corectă” a culorilor sunt mai greu de stabilit. Există multe discuții și ipoteze referitoare la ce înseamnă albastrul și galbenul din componența steagului nostru. Cea mai comună idee este că aspectul bicolor trimite la un peisaj tipic ucrainean cu un cer albastru și un câmp de grâu auriu sub el. Potrivit unei alte versiuni, galbenul semnifică soarele, iar albastru simbolizează apa. Cu toate acestea, conform specialiștilor în heraldică, culorile nu denotă natura, ci sunt interpretate ca ”azur” și ”aur”.

Combinații de albastru și galben – laolaltă cu diverse variații – sunt recurente în istoria populației din această regiune și își au rădăcinile în antichitate. Totuși steagul galben-albastru e datat pentru prima oară în secolul al XV-lea, cu prilejul bătăliei de la Grunwald, când trupele din Galiția s-au luptat sub stindarde albastre și galbene. 

În secolul al XVIII-lea, Regatul Galiției și Vladimiria existau ca parte a Imperiului Austriac. Pe atunci, steagul era tricolor: albastru, roșu și galben. Ulterior, drapelul bicolor albastru-galben și stema cu trident galben pe un fundal albastru au devenit însemnele ”micii Ucraine” carpatice, parte a Cehoslovaciei.   

Steagul bicolor albastru-galben a fost aprobat oficial la 28 ianuarie 1992, însă există o amplă dezbatere privind ordinea ”corectă” a culorilor. Ordinea nu a fost stabilită în 1917, când Republica Populară Ucraineană a reușit să își asume steagul albastru-galben. 

Susținătorii teoriei steagului galben-albastru citează ca argument unele cutume ale heraldicii, potrivit cărora stema e înfățișată ca o culoare dominantă pe fundalul celei inferioare, de unde ar rezulta un primat al galbenului. Conform unei alte teorii, drapelul ar fi putut fi, inițial, galben-albastru, întrucât steagul revoluționarilor ucraineni era roșu-negru, iar dacă verși sânge pe culorile drapelului ucrainean, atunci albastrul devine negru în timp ce galbenul se transformă în negru. 

Steagul roșu-negru al revoluționarilor. Originile

Acum, în timpul luptei pe viață și pe moarte împotriva invadatorilor ruși, steagul roșu-negru este folosit din plin. Dacă drapelul galben-albastru semnifică statalitatea ucraineană, steagul roșu-negru simbolizează lupta totală și rezistența. 

Trebuie punctat că folosirea steagului roșu-negru nu e nici pe departe o invenție ucraineană. Astfel de steaguri au apărut masiv în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea ca simbol al mișcărilor de stânga revoluționare. De exemplu, steagul anarhiștilor era considerat a fi roșu-negru. Brigăzile internaționale au folosit steagul acesta în Spania, în 1936. 

Dincolo de aceste aspecte generale, roșul și negru comportă o serie de aspecte istorice speciale pentru ucraineni. În tabloul „Cazacii îi scriu o scrisoare sultanului turc”, Ilya Repin, care a fost sfătuit de cercetătorul cazacilor ucraineni Dmytro Yavornitsky, a descris două tipuri de steaguri – unul galben-albastru, altul roșu-negru.

Mai târziu, steagul roșu-negru a devenit popular în organizația Plast. Când autoritățile poloneze din Galiția au interzis folosirea drapelului național ucrainean albastru-galben, fotbaliștii clubului „Ucraina” – cea mai puternică echipă de fotbal ucraineană din Galiția, în anii 20-30 ai secolului trecut – au ales să poarte un echipament roșu-negru.  

În 1941, Organizația Naționaliștilor Ucraineni – facțiunea aflată sub conducerea lui Stepan Bandera (OUN-B) – a folosit un steag roșu-negru, menținând acest stindard de-a lungul anilor de rezistență. Citez din directivele lui Stepan Bandera: ”Steagul poporului ucrainean este albastru-galben. (…) Steagul revoluției ucrainene de eliberare națională este roșu- negru. Roșul este simbolul sângelui ucrainean, e roșu fierbinte, iar negrul e un simbol al pământului țării”.