Nu doar ucrainenii, ci și animalele se confruntă din plin cu ororile și brutalitatea războiului declanșat de Rusia. Unele animale de companie au fost lăsate în case închise, în timp ce proprietarii s-au grăbit să-și evacueze familiile, fugind din calea invadatorilor și a bombardamentelor. Alte animale și-au salvat proprietarii, avertizându-i despre pericolul iminent. De asemenea, cazurile documentate despre cum invadatorii ruși au chinuit animalele nu sunt neobișnuite.
Dincolo de ajutorul constant oferit armatei și civililor răniți, societatea ucraineană nu le uită nici pe animale. Au fost înființate organizații de voluntari pentru a le ajuta. Încă din primăvară, numeroși voluntari s-au ocupat de eliberarea sau hrănirea animalelor abandonate. Proprietarii caselor au acceptat de la distanță să fie sparte uși sau să fie sparți pereți pentru a-și salva animalele de la moarte.
(Bonya)
Cum au înjunghiat-o rușii pe cățelușa Bonya, ca să se distreze
Oleksander Villshanovskiy, directorul Fundației „Animals of War”, care se ocupă cu salvarea animalelor din regiunea Kiev, a relatat, recent, emoționanta poveste a cățelușei Bonya. Când a ajuns în grija sa, aceasta era într-un hal fără de hal:
”Că era foarte slăbită nu a fost cel mai rău lucru care i s-a întâmplat. Groaznic a fost ce i se întâmplase înainte de asta. Doar pentru distracție, un ocupant rus îi înfipsese un cuțit în piept”, a explicat Oleksander Villshanovskiy.
Văzând rana deschisă, vecinii au făcut tot posibilul ca să salveze viața animalului și i-au cusut-o cu un ac și ață obișnuită, neavând de unde să procure o medicamentație adecvată. După două luni în care s-a pus pe picioare, Bonya a ajuns la Fundația „Animals of War”.
Totuși, urmările s-au dovedit deosebit de grave pentru sănătatea ei, întrucât i se cangrenaseră porțiuni din interiorul urechilor iar o căpușă subcutanată îi distrusese foliculii. Cu toate acestea, ”Animals of War” a început să o trateze, iar Bonya le-a mulțumit tuturor cu loialitate și căldură. Imaginea ei a devenit logo-ul Fundației (foto jos).
Rușii au bătut în cuie doi câini pe o scară de lemn, i-au eviscerat și i-au mâncat
Această abominație a fost săvârșită în curtea unei case din Vorzel, regiunea Kiev. Câinii au fost bătuți în cuie, prin labe (foto jos), pe o scară de lemn, și-apoi au fost eviscerați. Măruntaiele le erau azvârlite undeva aproape.
Din toate acestea putem concluziona că soldații armatei ruse au mâncat animalele de companie ale cuiva. Potrivit martorilor oculari, această soartă îngrozitoare au avut-o doi câini. Într-o altă curte au fost găsite capete de găini atârnate ca niște rufe la ucat.
La Gostomel, au incendiat peste 20 de cai
Astfel de atrocități nu sunt cazuri izolate. Localnicii au spus că invadatorii ruși obișnuiau să le împuște câinii ”ca să nu latre”, dar și pisicile, doar din distracție. În Gostomel, rușii au incendiat în mod premeditat grajdul Oleksandria, peste 20 de cai arzând de vii. Înainte de asta, proprietarul amenințase că va împușca animalele dacă ”pacificatorii” ruși nu părăseau complexul în care se stabiliseră cu forța.
(Grajdul Oleksandria, după incendiul provocat deliberat de ruși)
Distracția militarilor ruși
Când au ocupat satul Gusarovka din regiunea Harkov, rușii au înfometat și au însetat deliberat vacile. Au făcut asta zile-n șir. Când localnicii au mers la pârâu să își adape animalele, rușii i-au împușcat și pe ei, și pe vite. Părăsind regiunea Kievului la sfârșitul lunii martie, trupele ruse au distrus și jefuit fermele întâlnite în cale, lăsând în urmă un prăpăd de neimaginat. ”Orcii s-au retas, dar ne-au împușcat toate oile și caprele. Pot înțelege când le ucizi ca să te hrănești, dar nu pot înțelege când cineva ucide animale pentru distracție. Numai niște mizerabili fără căpătâi pot face așa ceva!”, a comentat unul dintre proprietari.
(Puzik)
Cum a fost salvat motanul Puzik
Repet, toate acestea nu sunt cazuri izolate, ci numai câteva exemple concludente. Începând cu 24 februarie, în haosul și busculada generate de invazia rusească la scară largă, familiile au fost evacuate fără animale de companie, în ideea că se vor putea întoarce destul de curând. Însă o astfel de oportunitate nu a apărut mult timp, fiindcă orașele și localitățile noastre au fost transformate în teatre de război, zone semnificative căzând sub jugul ocupației rusești. Cu toate acestea, cei mai mulți dintre proprietari au lucrat din greu ca să își salveze animalele din casele abandonate. O astfel de poveste a fost relatată de Natalia din Kiev.
”Numele motanului noastre este Puzik. E cât se poate de timid și se ascunde când aude zgomote. Găsește mereu locuri misterioase și te face să-l cauți ore-n șir. Pe 24 februarie, când au început exploziile, s-a speriat și s-a ascuns. În caz de război, eu și soțul meu aveam un plan clar – nu mai pierdem timpul cu împachetatul lucrurilor, ci doar ne luăm fiica și pisica și plecăm în provincie. Pe Puzik nu l-am putut găsi, oricât am încercat”, își amintește Natalia.
În aceste condiții, cuplul s-a îngrijit să-i lase mâncare pentru mai multe zile și câteva farfurii adânci pline cu apă. Cum începuseră bombardamentele și rușii înaintau spre Kiev, cuplul și-a dus fiica în provincie, într-un loc considerat sigur, plănuind să revină curând și după motan, însă așa ceva nu a mai fost posibil. La câteva zile după aceea, cuplul a făcut intervenții de la distanță și după numeroase insistențe s-a declanșat o adevărată operațiune de salvare. Familia își renovase casa de curând, iar până să găsească animalul, salvatorii au fost nevoiți să dărâme câteva uși metalice, fapt ce a durat destul de mult.
”S-a dovedit că noile noastre uși scumpe nu sunt ușor de spart nici de către un profesionist”, spune Natalia, acum amuzându-se.
Puzik a fost găsit și readus proprietarilor după câteva zile, speriat ca vai de el. Un vecin s-a ocupat de întreaga problemă. Deși s-a întors în brațele familiei, motanul a rămas traumatizat după bombardamentele cărora le-a fost martor.
Hecatomba animalelor fără speranță
Pe lângă voluntarii care colectează și livrează ajutoare umanitare în zonele în care au loc operațiuni militare active, există și organizații separate de voluntari care merg să ajute animalele. Snezhana Bugrik coordonează o astfel de echipă, care acum are acțiuni la Lyman, în regiunea Donețk.
„În drum spre Lyman se pot vedea sate șterse de pe fața pământului. Peste tot zac animale moarte, iar cele care au supraviețuit au plecat deja în căutarea oamenilor. Uneori găsim pisici bolnave și hămesite care nu au mai putut pleca și care acum își trăiesc ultimele zile. Când întâlnim cazuri lipsite de orice speranță nu le mai chinuim cu transportul și cu spaimele drumului, așa ceva ar fi inutil, dar le lăsăm apă și mâncare”, explică Snezhana, cu durere în glas.
Voluntarii notează că, atunci când se apropie de sate și comune părăsite, animalele le aleargă disperate în cale. Unele mai au doar trei picioare, altele sunt oarbe, surde și traumatizate din cauza bombardamentelor.
”Se uită în ochii noștri cu disperare, dar e imposibil să le salvezi pe toate. Găsim doar rareori animale sănătoase. Majoritatea sunt bolnave în stare terminală, schiloade și pline de paraziți. Cele mai multe nu vor supraviețui acestei ierni. Există însă și multe cazuri fericite pe care reușim să le repunem pe picioare”, a rezumat voluntara.
Puteți sprijini îngrijirea și salvarea acestor animale prin donații, adresându-vă adresei de mail [email protected].