EXCLUSIV Lupta și moartea unui erou uitat. Nae Trocan, partizanul nepereche: ”Sunt anticomunist, sunt pentru credința în Dumnezeu, țară și neam, monarhie până în măduva oaselor, că am fost român, sunt român și vreau să mor român”

Cu prilejul Zilei Naționale a României, Podul.ro alege să-l comemoreze pe partizanul mehedințean Nicolae ”Nae” Trocan (foto dreapta sus), una dintre cele mai luminoase și mai pilduitoare figuri ale Rezistenței Armate Anticomuniste, din nefericire aproape necunoscut în țara pentru care a luptat și pentru care și-a dat viața, cu o demnitate de-a dreptul neverosimilă, după șase ani de luptă în munți.

În cele ce urmează vă voi prezenta o serie de fragmente inedite din ”Nunta partizanului cu moartea”, volum în curs de finalizare, în care semnatarul acestor rânduri îl intervievează pe domnul Nicolae Ciurică (foto stânga sus), fost partizan timp de mai bine de patru ani în organizația colonelului Ion Uță, cea mai ofensivă grupare anticomunistă din România, ulterior fiind condamnat la 25 de ani de închisoare din care a executat 10. 

(Colonelul Ion Uță, erou decorat al Primului Război Mondial și partizan martir)

De notat că, la procesul-mascaradă, Securitatea ceruse condamnarea sa la moarte. Domnul Nicolae Ciurică l-a cunoscut bine pe Nae Trocan, care i-a fost prieten și frate de arme. Iată reconstituirea pe care am reușit să o fac cu sprijinul domniei sale și a altor surse documentate: 

”Un român cum nu cred că se mai nasc în zilele noastre”

Răzvan Gheorghe: Nu vreau să depășim anul 1952 fără să vorbim puțin și despre Nae Trocan, care nu cred că va înceta vreodată să mă fascineze. L-ați cunoscut, nu? 

Nicolae Ciurică: Cum să nu-l fi cunoscut pe Nae? Era mehedințean de-al meu. L-am cunoscut bine și pe Nicu Vulcănescu, vărul lui, care urma să moară la Malu în luptă cu securiștii. 

Dragul meu, Nae Trocan a fost un român cum nu cred că se mai nasc în zilele noastre. Era unul dintre cei mai iscusiți partizani. Ne-am întâlnit de multe ori, dar nu a vrut să vină cu noi pentru că lui nu-i plăcea departe-n munți, prefera să rămână ascuns iepurește pe la sălașe și pe la gospodării mai retrase. Militar de carieră, Trocan era eficient în luptă, nu s-ar fi pierdut cu firea indiferent de încleștare. Până la urmă l-a vândut un învățător, Boulescu îl chema, avea un nume predestinat. 

La Securitatea Craiova pe Nae l-a anchetat căpitanul Toma Popescu, tot el avea să mă ancheteze și pe mine în ‘54. Era șeful anchetelor, urma să fie avansat la gradul de colonel. Când am ajuns acolo, colonelul Ion Crăciun era comandantul Securității Craiova. La pușcărie l-am cunoscut și pe nea Aurică Albu, moșul în casa căruia căzuse arestat Nae. După ce ne-am eliberat l-am vizitat în câteva rânduri, era sărac și tare necăjit. 

(Fostul partizan Nicolae Ciurică, deținut politic pentru 10 ani / sursa foto: arhiva Podul.ro)

Răzvan Gheorghe: Voi face, pentru uzul cititorilor, o sinteză a informațiilor despre Nae Trocan cuprinse în studiul ”Organizații subversive și contrarevoluționare. Mișcarea română de rezistență din Mehedinți 1949-1952. Documente și interviuri”, publicat în 2018 de Fundația Academia Civică.   

Cum și-a eliberat mama. Cu arma 

Nicolae ”Nae” Trocan s-a născut la 17 martie 1923 în satul mehedințean Peșteana, în apropiere de Zegujani. Os de stirpe boierească din Valea Motrului, Nae a fost al treilea dintre cei cinci copii ai familiei. 

La finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, ofițerul de aviație Nicolae Trocan era, încă din ‘44, parașutist al Flotilei 1 Pantelimon din București. În anii care au urmat, pe fundalul instaurării agresive a comunismului, familia sa, înstărită și respectată, întâmpină probleme din ce în ce mai mari ce vor culmina, în ‘47, cu arestarea total abuzivă a mamei după o ceartă cu niște comuniști din sat. Înștiințat de rude, Nae răbufnește și o eliberează cu forța, dând buzna înarmat în postul de Miliție. 

Calea partizanului 

După acest episod, refuză să-și predea arma și se refugiază în pădure. Știe prea bine că dacă s-ar întoarce ar fi condamnat la ani grei de pușcărie politică. Anticomunist până-n măduva oaselor, tânărul alege să moară cu arma-n mână. Vor urma șase ani de rezistență la cel mai înalt nivel de-a lungul cărora va fi vânat în permanență de Securitate, Miliție și Armată. Va lichida securiști și milițieni, va trece prin încleștări sângeroase și vor muri martiri lângă el. 

Cum au murit Sever Popescu și Nicu Vulcănescu 

Inițial, în clandestinitate îl însoțește vărul său din Șovarna, Nicu Vulcănescu. Pentru ceva timp fugarii se adăpostesc în buza pădurii Zegujani, în gospodăria unui localnic unde li se alătură și Sever Popescu, fratele gazdei. Trădați de un notar, trupele de Securitate înconjoară casa iar Sever moare în schimbul de focuri. Trocan și Vulcănescu ripostează, scapă teferi. Va urma, în curând, o nouă ciocnire sângeroasă, la Ilovăț, unde trupele de Securitate și Miliție îi înconjoară din nou prin trădare. De data aceasta partizanii împușcă mortal un milițian și-l rănesc grav pe altul, reușind să spargă împresurarea în pofida sutelor de urmăritori.  

Urmează dramatica încleștare din pădurea Noapteșa, unde securiștii îl ucid pe Nicu Vulcănescu, ciuruindu-l cu rafale de pistol-mitralieră. Nae scapă cu viață deși e rănit în mâna stângă și în piciorul stâng – va scăpa și mai târziu, când e încercuit în casa familiei Ursoniu, după ce-l împușcă mortal pe comandantul plutonului. 

Sinucidere sau crimă? 

Fiica lui Ursoniu e găsită spânzurată în pădurea din apropiere. Fie a fost vorba de o sinucidere, pentru a scăpa de chinurile anchetei, fie au omorât-o securiștii, înfuriați că Nae se făcuse nevăzut. În tot cazul, Securitatea răspândește mizerabilul zvon că partizanul ar fi criminalul, deși nimeni nu ar fi putut crede așa ceva. 

Împresurarea de la Șovarna 

Iată ce s-a întâmplat în casa familiei Ursoniu, potrivit studiului amintit: ”În ziua de 9 martie 1951, orele 6, trupe de Miliție s-au deplasat la conacul lui Nicolae Ursoniu, zis Țeicu, din comuna Șovarna. (...) Căutând prin conac, milițienii găsesc locul unde ‹banditul› era ascuns într-o groapă și acoperit cu scânduri. Este momentul în care Nae Trocan deschide focul și îl împușcă mortal pe șeful postului de Miliție din Ilovăț, plutonierul Gruia Dumitru. Imediat după, profitând de o pauză pe care plutonierul Lilia Marin din cadrul Miliției Regionale Gorj o face, pentru a schimba pistoalele, Nae îl împușcă și pe acesta, rănindu-l la mâna dreaptă.

Plutonierul Lilia aruncă o grenadă în groapă, dar aceasta nu face explozie. Când se retrage, observă că toți ceilalți milițieni fugiseră. Partizanul Nicolae Trocan profită de moment, iese din ascunzătoare, ia pistolul automat și cele două încărcătoare ale milițianului mort și se retrage în pădure.

Raportul Securității notează sec, fără a furniza detalii suplimentare, că în timp ce se întâmplau toate acestea, ‹numita Elena Ursoniu concubina banditului reușește să se spânzure de craca unui dud cu brăcirile ca să nu mai fie anchetată›. Cât a fost sinucidere, cât a fost crimă în această întâmplare, documentele nu ne permit să aflăm”.

Partizanul nepereche

Fiindcă l-au ajutat cu informații, hrană, haine și adăpost pe Nae, mulți țărani inimoși înfundă hrubele Securității, unde sunt călcați în picioare și supuși unor torturi abominabile pentru a fi aruncați mai apoi în pușcării și lagăre de unde mulți nu aveau să se mai întoarcă. Partizanul se va afla în strânse legături cu organizația Mișcarea Română de Rezistență, inițiată de învățătorul Dumitru Totir, muncitorul Dumitru Năsărâmbă și avocatul Gheorghe Florescu. Totir și Florescu aveau vechi convingeri național-țărăniste în timp ce Năsărâmbă era social-democrat. 

Nae scapă și din alte împresurări ale Securității, intrând astfel în legendă – apare și dispare ca prin minune, se deghizează în babă, în cioban sau milițian și umblă ziua-n amiaza mare, se strecoară printre securiști, uneori chiar îi induce în eroare, ia masa la restaurant și lasă bilete cu numele lui sub farfurie. 

(Partizanul martir Nicolae ”Nae” Trocan)

Portretul partizanului în fața morții 

Nu e deloc de mirare că pe capul lui Nae Trocan se pune o recompensă gigantică: 100.000 lei, o adevărată avere pentru anii aceia. Va fi arestat în 1952, în Valea Perilor, vândut de învățătorul Boulescu, după șase ani de rezistență. În același moment sunt arestați Dumitru Totir și Dumitru Năsărâmbă. 

Ți se pune un nod în gât când citești demna și luminoasa declarație pe care Nae Trocan și-a asumat-o chiar după arestare, în fața călăilor securiști: 

”Subsemnatul Nicolae M. Trocan, cu domiciliul în trecut în comuna Zegujani, județul Mehedinți, astăzi nestabil în regiunea Gorj, fiind major conștient de urmările ce vor decurge și în deplinătatea facultăților mintale, declar: 

Sunt anticomunist, sunt pentru credința în Dumnezeu, țară și neam, monarhie până în măduva oaselor, că am fost român, sunt român și vreau să mor român, că sunt împotriva tuturor străinilor, fie de orice neam ar fi, care prin dictat doresc să pună sistemele lor sociale, politice şi culturale în dauna poporului nostru, a originilor noastre, a obiceiurilor noastre.  Și, mai pe scurt, sunt trup și suflet din trupul și sufletul țării mele.

Aceasta-mi este declarația pe care o semnez.

Vă rog să atașați atât scrisoarea, cât și declarațiile în original, dacă se poate, dosarului meu de la Curtea Marțială Craiova. Am această satisfacție, domnule șef, că oricare ar fi rezultatul cu mine, am ajutat și eu, fie chiar cu o pietricică, la clădirea edificiului România Democrată, în înțelesul adevărat al cuvântului meu de mâine.

Fie ca generațiile viitoare să ia pildă de suferințele noastre, de beneficiile noastre de care mă simt și mai mândru”.

Condamnat la moarte de Tribunalul Militar Craiova, în urma unui proces-mascaradă, Nae Trocan va fi executat la 20 iulie 1953, trupul său spart de gloanțe fiind aruncat într-o groapă necunoscută. 

Una dintre surorile mai mici va spera întreaga viață că Nae nu fusese executat și că plecase cumva peste graniță, așa cum fusese amăgită și Mărioara Blănaru, soția partizanului Spiru Blănaru, viclenită de aceeași Securitate care își bătea joc de durerea, disperarea, speranțele și neputințele unor oameni distruși.