O importantă publicație poloneză îl critică aspru pe Klaus Iohannis, reclamând că duce o politică prin care vrea să sporească influența Germaniei în Europa Centrală și de Est, chiar și în detrimentul SUA. Totodată, polonezii atrag atenția că "NU trebuie uitat că Bucureștiul nu joacă un rol atât de important în sprijinirea Ucrainei"

Publicația poloneză TVP Info, apropiată de guvernarea de la Varșovia, a publicat un articol foarte critic la adresa președintelui României, Klaus Iohannis, pe care-l acuză, inclusiv în contextul războiului Rusiei împotriva Ucrainei, că face jocurile Germaniei în detrimentul SUA. Articolul este intitulat "România, aliată sau rivală? Politica președintelui german este discutabilă".

"România, în ceea ce privește sprijinul militar pentru Kiev, nu se află, însă, în aceeași grupă cu Polonia, statele baltice, statele scandinave, Slovacia și Cehia", a scos în relief publicația poloneză. 

Mai mult, TVP Info a reclamat faptul că Iohannis și-a autoproclamat președinția asupra Inițiativei celor Trei Mări, asta "deși nu există în mod formal o asemenea titulatură pe niciunul din documentele Inițiativei". 

"Autoproclamata 'președinție' românească dinaintea summitului de la București va servi probabil, printre altele, la consolidarea eforturilor de a acorda Germaniei statutul de membru cu drepturi depline în acest proiect", a mai precizat publicația poloneză. 

Redăm integral textul publicat de TVP Info:

"Pe flancul estic al NATO sunt două țări care ar putea revendica rolul de lider al întregii regiuni: Polonia și România. Până acum a fost o cooperare armonioasă, dar izbucnirea războiului la scară largă al Rusiei împotriva Ucrainei a arătat că Polonia are inițiativa. Bucureștiul pare să aibă o problemă cu asta - pe care factorii noștri de decizie nu vor să o observe - și care e folosită cu nerăbdare de către Germania și Franța.

Până nu demult, nu exista nicio îndoială că Polonia cânta la prima vioară în cadrul Inițiativei celor Trei Mări. Asta nu le place multora, atât în ​​regiunea noastră, cât și, mai ales, în afara ei. Cu atât mai mult, ceea ce s-a întâmplat în a doua jumătate a lunii iunie la Kiev și Riga ar trebui luat în serios.

În perioada 20-21 iunie, în capitala Letoniei a avut loc un alt summit al Inițiativei celor Trei Mări. Ca întotdeauna, a fost necesar să se decidă unde va avea loc următorul. Până acum, o întâlnire de acest tip nu a fost organizată de următoarele cinci state membre: Cehia, Slovacia, Ungaria, Austria și Lituania. Republica Cehă are alegeri prezidențiale anul viitor și nu se știe cine va avea puterea la Praga – astfel nu a candidat pentru organizarea următorului summit. Slovacia e angrenată deja în procesul de conducere a Grupului de la Vișegrad, Ungaria este izolată din cauza politicii pro-ruse, iar Austria e membră a inițiativei mai mult 'pe hârtie' decât în ​​termeni reali. Lituania părea a fi un candidat firesc, mai ales în lumina politicii sale active pe tema războiului Rusiei contra Ucrainei sau a amenințărilor chineze. Lituania e totodată unul dintre cei mai apropiați aliați ai Poloniei.

Lituanienii erau gata să-și asume rolul gazdei, dar alți participanți s-au opus organizării summitului de două ori la rând în statele baltice. În această situație, Vilnius a decis că nu va aplica pentru organizarea evenimentului, asta în condițiile în care ultimul summit a avut loc în capitala Letoniei vecine. Apoi România a intrat în joc. Decizia de a încredința acestei țări organizarea următoarei reuniuni a președinților din 2023 a surprins unii observatori. Bucureștiul a găzduit deja liderii regiunii în 2018, iar recent a fost greu de observat că ar avea vreo politică foarte activă – mai ales când vine vorba de războiul Rusiei contra Ucrainei. 

Cu toate acestea, președintele Klaus Iohannis, declarându-și disponibilitatea de a organiza summitul, a subliniat că Bucureștiul preia 'președinția Inițiativei celor Trei Mări'. Este o declarație clară a voinței de a juca un rol activ în acest format până la organizarea summitului, deși formula președinției nu a fost inclusă oficial în niciunul dintre documentele Inițiativei până acum. O astfel de abordare poate indica faptul că românii doresc să preia actualul rol al Croației - țară co-lideră (împreună cu Polonia) a Inițiativei celor Trei Mări. Dar, spre deosebire de Zagreb, România nu se va mulțumi să fie partenerul mai slab al Poloniei. Ambițiile României nu ar trebui să surprindă. Este a doua țară ca mărime din regiune, după Polonia, cu mari ambiții în această parte a Europei și ambiția de a fi principalul partener al așa-zisului Vechi Occident în zona Intermarium.

Captarea fără probleme a rolului de organizator al următorului summit al Inițiativei Trei Mări din 2023 întărește poziția României în Europa Centrală și de Est. Este benefic pentru Polonia? Nu trebuie uitat că Bucureștiul nu joacă un rol atât de important în sprijinirea Ucrainei, campanie condusă de anglo-saxoni, precum și de Polonia. Din diverse motive, Varșovia se dovedește a fi un aliat mai valoros pentru SUA astăzi decât e România - asta în timp ce ani de zile ambele țări au fost comparate și prezentate drept cei doi piloni ai prezenței americane pe flancul estic al NATO.

Să ne temem, așadar, că România, care se simte subevaluată, va căuta aliați-cheie în care Polonia poate vedea doar parteneri nefavorabili în cadrul NATO și UE? Ceea ce s-a întâmplat în iunie poate fi crucial pentru a răspunde la această întrebare. Prin participarea la vizita liderilor Germaniei, Franței și Italiei la Kiev, Iohannis a subscris în mod clar la atitudinea de a se subordona intereselor capitalelor-cheie ale Europei de Vest. Liderii Poloniei au călătorit în capitala Ucrainei cu câteva luni mai devreme, însoțiți de alți câțiva parteneri din regiune. Dar nu și România. Prezența lui Iohannis, însoțit de Draghi, Macron și Scholz, ar putea fi percepută ca un sprijin pentru politica lor în legătură cu războiul Rusiei contra Ucrainei. 

E posibil ca Iohannis să nu fi vrut să fie în umbra partenerului polonez. El a ales țări care nu se află în prima linie atunci când vine vorba de ajutorul pentru Ucraina. Asta nu l-a împiedicat totuși să declare că el reprezintă acolo Europa Centrală. Deși nimeni nu i-a dat o asemenea autorizație. În special Polonia, care e fără îndoială principalul aliat al Ucrainei din regiune pe parcursul acestui război.

În ceea ce privește poziția față de războiul din est, așa cum a remarcat pe bună dreptate Przemysław Żurawski vel Grajewski în textul publicat pe site-ul TVP Info, 'România s-a ascuns, iar acțiunile sale în direcția ucraineană s-au limitat până acum la acțiuni umanitare, chiar dacă a trimis Ucrainei și niște muniții, respectiv echipamente militare. (…) România, în ceea ce privește sprijinul militar pentru Kiev, nu se află, însă, în aceeași grupă cu Polonia, statele baltice, statele scandinave, Slovacia și Cehia'. 

Autoproclamata 'președinție' românească dinaintea summitului de la București va servi probabil, printre altele, la consolidarea eforturilor de a acorda Germaniei statutul de membru cu drepturi depline în acest proiect (în prezent Germania e 'partener strategic' pe picior de egalitate cu SUA și Comisia Europeană). Aceasta este cea mai mare amenințare asociată cu încercările românilor de a câștiga o poziție dominantă în Inițiativa celor Trei Mări. Nu întâmplător președintele Iohannis este un etnic german (din Transilvania) și vorbește mai bine germană decât română. Nu întâmplător, la București, la summitul din 2018 al Inițiativei celor Trei Mări, Germania a luat parte pentru prima dată ca observator. 

Nu este prima dată când Berlinul ademenește România cu poziția de cel mai important partener al 'vechiului Occident' în partea noastră de Europa. În 2006, Polonia a respins mandatul Comisiei Europene de a negocia un nou acord de parteneriat și cooperare UE-Rusia, după ce Rusia a impus anterior un embargo asupra importurilor de produse agricole din Polonia. Bruxellesului și, mai ales, Berlinului nu le-a plăcut (acțiunea Poloniei - n.red.). Iar Germania a fost cea care a preluat președinția UE în prima jumătate a anului 2007. Așa că a fost inventată inițiativa Sinergiei Mării Negre - un forum pentru cooperarea UE cu Moldova, Ucraina, Rusia, Armenia, Azerbaidjan, Georgia și Turcia. În numele UE, acest forum urma să fie administrat de România, Bulgaria și Grecia, dar cu rolul dominant al Bucureștiului.

În ultimii ani, România a concurat cu Polonia pentru rolul de cel mai important partener al SUA în Europa Centrală, de Est și Balcani. În contextul războiului Rusiei contra Ucrainei, Bucureștiul pierde această competiție. Desigur, americanii vorbesc despre România în contextul exporturilor de cereale ucrainene, dar nu trebuie ascuns faptul că Polonia a devenit cu siguranță un partener regional al SUA în sprijinirea Ucrainei și, în general, în lupta împotriva Rusiei. Întrebarea este dacă, în timp ce concurează în continuare pentru poziția de cel mai important partener al 'vechiului Occident' în această parte a Europei, Bucureștiul nu își va căuta pur și simplu un alt aliat? Nu SUA, ci Germania și Franța. Până la urmă, Iohannis este el însuși un neamț ardelean, iar România are legături istorice și culturale cu Franța - acest lucru nu trebuie ignorat. Mai presus de toate, nu ar trebui să le permitem germanilor să ne împartă regiunea. Ceea ce ar trebui să fie înțeles și de autoritățile române!".