"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Cea mai stupidă problemă cu care m-am confruntat în clasele I-IV este bullying-ul. Dacă îți mâncai bătaie de la niște colegi și încercai să te aperi, împărțeai pedeapsa cu cei care s-au luat de tine. Ți se cerea să stai ca prostul și să ți-o iei până „vine duuaaaamna”.
Până venea „doamna” puteai să ai capul spart și să fii plin de sânge. Pentru sistemul idiot de educație nu conta decât ca monopolul violenței să fie administrat de stat prin director și „doamna” educatoare. Nu aveai dreptul la apărare, ci doar dreptul la conflict arbitrat și „judecat democratic”.
- Este adevărat că Silvian a fost bătut?
- Nuuuuu, Doamanaaaaaaaa - răspundea în cor grupul băieților veseli. Fetele tăceau.
- Deci nu a fost bătut!
Clase closed. S-a clasat!
Orice forme de „constrângere” la adresa băieților veseli care se luau de cei mai mici ca vârstă sau înălțime cu scăzulul notei la purtare, chemat părinții la școală etc. era total INEFICIENTĂ. Exact ca postările de pe twitter ale unor oameni politici care condamnă terorismul sau crimele unui stat. Răspunsurile la atacuri trebuie să fie (aproape) direct proporționale.
Cea mai bună pedeapsă pentru un bully era rușinarea lui. Îl dezarma. Măsurile stupide din școli doar îi încurajau: notele la purtare nu îi interesau, iar părinții oricum le luau apărarea.
Până nu l-am prins pe unul mai important din gașcă singur când dădea să repete scenele de la școală și nu l-am pocnit zdravăn nu s-a potolit treaba cu bullying-ul. Evident, nota scăzută la purtare. Prea puțin îmi păsa și mie. După am fost lăsat în pace. Asta se numește politică de deterrence (descurajare).
Țin minte un grup de puștani de liceu care se lua de noi, cei de I-IV. Până când un tătic de la noi din clasă nu l-a luat de ureche și nu l-a pus la pământ pe șeful grupului de șmecheri, ăia nu s-au potolit.
Oribil? Îngrozitor? Îmi pare rău, dar este ca în piața liberă: lucrurile se autoreglează. Din păcate, de când cu toată politica asta cu combaterea bullying-ului cu proiecte stupide cu floricele roz, de fapt, violența în școli a crescut.
Abia aștept să iasă la lumină scandalurile din unele liceele unde și profesorii sunt bătuți!
Dacă nu s-ar mai promova infantilismul și degradarea neuro-psihică prin joculețe idioate și tratarea copiilor ca niște păpuși, iar în schimb ar fi încurajați să își sume rolurile lor reale de gen în concordanță cu sexul biologic (mvai, ce „erezie” de dreapta am scos pe gură!) nu s-ar mai ajunge aici.
Băieții au nevoie în egală măsură de competiție, dar și de lucru în echipă. Și au nevoie, mai ales, să își consume energia și să își etaleze masculinitatea. Dacă treaba asta nu este organizată corespunzător, cum se întâmpla în școala clasică și cum, de altfel, funcționa la noi cel puțin în anii 1910-1940, vom scoate cel puțin două tipuri de băieți, deloc folositori societății: teribiliștii cu înclinații spre delicvență și violență vizibilă pe de o parte, iar pe de celalată vom avea tăcuții feminizați și frustrați care pot erupe în cele mai aiurea momente pentru oricine.
Da, băieții trebuie neapărat să practice sporturi de mici (de la 6-7 ani), de preferat sporturi de contact ca să înțeleagă principiile de auto-apărare și de luptă, să dobândească o cultură a cavalerismului și a apărării celor aflați la ananghie. Să înțeleagă cum poate fi rănit sau omorât un om și să înțeleagă ce să nu facă și care sunt consecințele violenței. Soluție aplicabilă și pentru fete, ca să se poată feri de cei care le-ar putea lovi, abuza etc.
Cei care au practicat un sport de contact îmi vor da dreptate. Personal, recomand boxul.
Este singura cale. Asta dacă nu vreți să-i lăsați să învețe treaba asta cu violența prin „școala vieții” sau „pe stradă”.
Dacă îi veți ține într-un glob de striclă, îi veți pierde și va pierde întreaga națiune. După o să ne lamentăm că nu sare nimeni în ajutorul cuiva când este o hâlhărie pe stradă sau vreun viol, ori că nu vrea nimeni să apere țara cu arma în mână.
„Să vină duuuuamnaaaa!”. Dacă nu ne putem apăra singuri, nu are cine să ne aprere! Iar asta trebuie să înțeleagă toți copiii, de la grădiniță și clasa I până la infantilii din guvern.
