Dragă domnule Liiceanu, (începutul unui posibil dialog)

cum ne știm de trei decenii, primind din partea Dumneavoastră deschiderea pentru publicarea volumului meu de debut, Vă invit la o discuție scrisă pe marginea celei mai recente cărți pe care ați dăruit-o publicului românesc. 

Nu Vă ascund rumoarea creată de Domnia Voastră – iar acest fapt sper să nu impieteze asupra ascetismului emoțional pe care știu că îl exersați – în mediile teologice, chemarea la un “răspuns” pe măsură fiind din ce în ce mai puternică. O asemenea dorință reprezintă un prim și salutar, ca să nu exagerez numindu-l în sens etimologic salvific, semnal că mediul nostru de idei are vitalitatea de a găzdui schimburi reale, încrucișări de spade și turniruri argumentative. 

Pe scurt: există viață pe planeta tranziției, între craterii corupției și sub norii manipulărilor de tot felul! Fie și rezidual, minoritar, spiritul nu se lasă complet scos din ecuația firii.

La urma urmelor, nici până acum și în nicio parte de lume, căutătorii onești de adevăr, oricum ar fi fost definit acesta, nu s-au impus în conștiința publică prin sufragiu. Chiar dacă la putere ajung și oameni inteligenți, chiar dacă unii chiar fac istorie bună, inteligența ca atare nu se plebiscitează, cum nici produsele ei de preț nu inundă piețele prin supraproducție. În comparație cu pâinea în întregul ei, drojdia va reprezenta mereu o cantitate mică, chiar dacă nu și neglijabilă. 

Revin. Ceea ce ar putea să ne nască dacă dialogul dintre noi ar permite nu ar fi nici pe departe ceva de genul replicii Părintelui Stăniloae la scrierile filosofului Blaga. În ceea ce mă privește, nu sunt nici de departe comparabil cu marele teolog. În ceea ce Vă privește, nu știu cum Vă raportați la gânditorul spațiului mioritic, dacă Vă considerați mai mic, egal sau, de ce nu, superior lui. Important ar fi ceea ce deja am simțit ca pe o boare, promisiune și împlinire la un loc: confirmarea vieții. Acum, nu faptul că scriem încrucișat – teologul despre filosofie sau ce crede el că ar fi ea sau filosoful despre teologie sau ce crede el că ar fi ea – oferă punctul de intersecție, ci puținul. Salvator, acesta, la rigoare, îngăduie să fie și mult, dar numai ca excepție, ca bonus. Doar scriind puțin și deja am onora așteptările, nu am induce în eroare cititorii și am confirma o spusă a Mitropolitului Bartolomeu (Anania): decât să fiu dezamăgit, mai bine să fiu surprins. Aceste minimale precizări așezate în pagină, să purcedem.

În preliminariile volumului care stă formal la capătul de început al călătoriei Vă explicați interesul față de un subiect atât de… 

(Va urma; eventual)