"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Narativul propagandistic referitor la așa-zișii ”ruși buni” (citiți AICI prima parte a acestui articol), care cică s-ar ”opune” războiului, a tot fost rostogolit în spațiul informațional ucrainean.
La sfârșitul lunii mai, propagandista rusă Marina Ovsyannikova – care, de-a lungul întregii sale cariere ”jurnalistice”, a difuzat teze anti-ucrainene pe posturile rusești de stat – a vizitat Kievul și Odesa. Deși apărea în emisiuni care afișau mesajul ”No war”, ea a coordonat proiectul „Rușii cei buni”, un proiect alternativ al FSB ce țintește păcălirea publicului occidental. Mai exact, obiectivul acestei diversiuni propagandistice este acela de a-i separa pe „rușii de rând” de autoritățile ruse cu scopul obținerii unei ușurări a sancțiunilor pe care Occidentul le-a aplicat Rusiei putiniste.
Logica ne spune că prin astfel de narațiuni se încearcă și o divizare a societății ucrainene. În același timp, este și o tentativă de a construi o așa-zisă ”punte” între ucraineni și ruși, o punte cât se poate de aparentă, desigur, astfel încât, atunci când Rusia își va pierde actualul țar, va încerca să își schimbe blana și va spune: ”Nu toți rușii sunt răi, vedeți? Sunt și ruși buni”.
Astfel de narațiuni a revărsat Marina Ovsyannikova. Evident, prestațiile ei au generat o reacție tranșantă din partea societății ucrainene, motiv pentru care Marina a dispărut subit, ulterior susținând, din Rusia, că abia scăpase cu viață din Ucraina. Scăpase printr-un ”miracol”, insista ea.
Cazul Alexander Nevzorov
În timp ce Kievul solicită Occidentului să adopte o politică mai dură față de Rusia, nu numai că propagandiștii ruși vin în Ucraina, unde li se permite să-și reverse minciunile, dar unora chiar li se acordă cetățenia ucraineană. Este cazul lui Alexander Nevzorov (foto jos), deși, în urma reacției negative a societății, procedura de cetățenie simplificată a fost suspendată deocamdată. Cazul Nevzorov le-a amintit ucrainenilor despre alte situații similiale dar și despre încercările mai vechi. Complexul de inferioritate impus de ruși cauzează acum o atracție de neînțeles față de indivizi care reprezintă un pericol pentru societatea ucraineană.
Alexander Nevzorov și-a început cariera de ”jurnalist” în URSS, producând povești la comanda regimului sovietic. A făcut același lucru sub regimurile care au urmat, în special sub cel putinist. A proferat insulte la adresa independenței statelor baltice, unde a fost declarat persona non grata. De asemenea, a insultat în repetate rânduri lupta pentru independență a Ichkeria. Mai mult, Nevzorov era unul dintre confidenții lui Putin în 2012.
Faptul că Nevzorov critică uneori autoritățile ruse nu înseamnă că el este sincer sau că ar avea intenții corecte. În realitate, el este infiltrat într-o societate-țintă unde difuzează ceea ce Rusia vrea să audă societatea țării pe care vrea să o distrugă. Pe de altă parte, imunitatea de care Nevzorov se bucură în Rusia trebuie să dea de gândit tuturor, mai ales că este vorba despre o perioadă în care jurnaliștii cu adevărat independenți sunt supuși represiunii.
Dincolo de toate acestea, se impune o întrebare: pentru ce merite intenționează guvernul ucrainean să-i acorde lui Nevzorov cetățenia ucraineană? Cu ce este el mai merituos decât luptătorii belaruși care au luptat pentru Ucraina în 2014 și acum, în 2022, și cărora încă nu li s-a acordat cetățenia ucraineană?
Sabotare și diversiune
Finalmente, toate cele de mai sus arată că s-a urmărit o sabotare a imaginii Ucrainei în ochii partenerilor săi – Lituania a strâns 5 milioane de euro ca să cumpere drone Bayraktar ucrainenilor, iar la numai câteva zile după aceea, iată că Ucraina a decis să-i acorde cetățenia lui Nevzorov. Desigur, diversiunile la care ne referim au și scopul de a deturna atenția publică de la faptul că agenții și colaboraționiștii Rusiei continuă să fie la posturile lor. Un exemplu: deputații partidului OPPJ rămân în Rada Supremă sub o nouă denumire – ”Platforma pentru viață și pace”, structură condusă de Iuri Boyko.
Biserica FSB-istă și teroristă a Rusiei. Ce jocuri face în Ucraina
De notat și faptul că Patriarhia Moscovei încă își continuă cu succes activitățile pe teritoriul Ucrainei. Apropo, după invadarea Georgiei de către Rusia, în 2008, așa-zisa Biserică Rusă a fost cea care a servit ca un fel de „punte de reconciliere între cele două națiuni”. Potrivit mitropolitului Kievului și al întregii Ucraine – Epiphanius –, Consiliul Bisericii Ortodoxe Ucrainene și al Patriarhiei Moscovei (UOC-MP) nu a schimbat cu nimic datele problemei. Scopul acelei convocări nu a fost altul decât încercarea Rusiei de a modifica percepția ucrainenilor despre Biserica Rusă. În plus, la lucrările Consiliului a participat și oligarhul rus Vadim Novinsky. Alături de el s-au făcut remarcați și alți apărători ai Bisericii Ruse – de exemplu, mitropolitul Luka de Zaporizhzhia și rectorul Lavrei Kiev – Pechersk Pavel – au îndeplinit cu zel toate sarcinile trasate de la Kremlin.
În orice caz, în parohii au loc schimbări pozitive, pentru că tot mai mulți credincioși se exprimă în favoarea unei ruperi totale a legăturilor cu Biserica Rusă ostilă Ucrainei. De asemenea, cu toții vor anatemizarea lui Kirill (Vladimir Gundyaev) pentru acțiunile sale anti-ortodoxe.
