Comandantul „Legiunii Georgiene” din Ucraina luptă de la 14 ani împotriva rușilor. A fost prizonierul lor în copilărie, a studiat și diplomația la Paris, dar s-a întors pe front pentru că Rusia nu cunoaște calea pașnică și trebuie învinsă definitiv / „Nu primim naziști sau rasiști în Legiune”

Mamuka Mamulashvili, liderul în vârstă de 44 de ani al Legiunii Georgiene (care luptă în Ucraina de aproximativ opt ani), poveștește pe Twitter că îi urăște pe ruși de când era doar un puști. 

Se afla împreună cu tatăl său, general în armata națională a Georgiei, în timpul războiului din Abhazia (1992-93), când rușii i-au luat prizonieri și i-au ținut într-un lagăr de concentrare mai bine de trei luni. Au fost momente traumatizante care l-au urmărit toată viața și au schimbat cursul acesteia.

„E un moment care mă va bântui mereu pentru că a fost decisiv pentru viața mea. Tatăl meu i-a spus ofițerului rus care mă bătea în fiecare zi în fața lui aceste cuvinte pe care mi le amintesc în fiecare zi: Să vă ferească Dumnezeu să supraviețuiască și să crească!”, povestește Mamuka Mamulashvili într-un tweet. 

FOTO: Mamuka Mamulashvili alături de tatăl său, generalul Zurab Mamulashvili

Venit în Ucraina încă din 2013, pentru a participa și susține Euromaidanul, Mamuka Mamulashvili a pus bazele legiunii sale un an mai târziu, luptând eroic în cea mai intensă fază a războiului din Donabass (2014-2015). 

În 2016, legiunea lui Mamulashvili era integrată Forțelor Armate Ucrainene. Mamulashvili este un combatant respectat și iubit de ucraineni. Presa îi solicită interviuri și acordă spații ample declarațiilor și comentariilor acestuia războinic priceput, neînfricat și idealist care spunea recent că Ucraina este „singurul stat care a avut curajul să înfrunte Rusia teroristă”.

Redăm mai jos câteva dintre răspunsurile oferite de Mamulashvili într-un interviu recent pentru publicația ucraineană Pravda:

„Ucraina este un partener strategic pentru Georgia. În timpul primei agresiuni rusești de după prăbușirea URSS în Georgia, Ucraina a fost singura țară care ne-a ajutat în mod deschis și a trimis voluntari. Mulți dintre ei au murit apărând suveranitatea Georgiei. Așadar, a fost o chestiune de principiu pentru noi să venim și să ajutăm”.

„Am ajuns prizonier la ruși în anii 1990, când Rusia a atacat Georgia. Evenimentele s-au derulat în același mod ca în Ucraina - încurajarea separatismului urmată de începutul unui așa-numit război hibrid. În opinia mea, a fost un război neprovocat împotriva Georgiei, pe care Georgia l-a pierdut, din păcate, în anii '90.

Tatăl meu era general militar în armata georgiană la acea vreme și m-a luat cu el la război încă de la 14 ani. Practic, am crescut într-o bază militară, iar la vârsta de 14 ani eram deja, s-ar putea spune, soldat. Mergeam practic pe front. 

La un an după începerea războiului, am fost capturați împreună. Am stat în captivitate timp de aproximativ trei luni. A fost o perioadă foarte dificilă.

Am împlinit 15 ani în captivitate, din câte îmi amintesc. Și atunci am început să înțeleg de ce este necesar să luptăm împotriva Rusiei. A fost exact momentul în care conștiința mea se dezvolta și începeam să înțeleg lumea.

Și am înțeles clar că Rusia era un inamic. De atunci, am simțit practic constant și  permanent ostilitate împotriva Rusiei”.

„Da, am studiat și diplomația o perioadă la Paris. Căutam o metodă alternativă la război. De aceea am devenit interesat de diplomație. Și, ca întotdeauna, nu am avut nevoie de ea, pentru că limbajul diplomatic nu poate fi folosit în cazul Rusiei. Nu am putut să o facem în Georgia și e clar că nu o putem face nici în Ucraina. Diplomația a trecut în plan secund și a trebuit să facem ceea ce facem în momentul de față, război adică”. 

„Legiunea Georgiană a început să recruteze mai mult personal după ce a devenit oficial parte a armatei ucrainene în 2016, când a fost semnată legea "Cu privire la integrarea străinilor în armata ucraineană".

Am fost prima unitate care s-a alăturat armatei ucrainene. Imediat ce contractul a fost semnat, luptători profesioniști din diferite țări au început să ni se alăture. Primii trei ofițeri profesioniști care ni s-au alăturat erau din Statele Unite. Un nivel mai ridicat de personal a început să sosească începând cu 2016. Astăzi, Legiunea Georgiană este cea mai mare unitate străină din armata ucraineană”. 

„(în Legiune) sunt luptători din 32 de țări diferite. Nu voi enumera naționalitățile, dar majoritatea sunt georgieni, britanici și americani. Într-un număr mai mic sunt băieți din diverse țări din întreaga lume”.

„Vorbesc personal cu fiecare luptător în timpul interviului de acceptare în Legiunea Georgiană, pentru că mă interesează motivația pe care o au de a veni aici. În primul rând, fac acest lucru pentru a exclude persoanele cu opinii radicale: naziști, rasiști și alți oameni de acest gen. Aceste manifestări nu au fost niciodată acceptabile în Legiunea Georgiană și am încercat să eliminăm genul ăsta de persoane.

Motivația principală este diferită de la un om la altul sau de la o țară la alta. De exemplu, unul dintre motivele invocate cel mai este de americani este faptul că Statele Unite sunt una dintre țările semnatare ale Memorandumului de la Budapesta, iar mulți dintre ei consideră că SUA nu au făcut atât de mult pe cât ar fi trebuit să facă pentru Ucraina. Așadar, ceea ce îi motivează este faptul că ei sunt adevărata față a SUA. Ei vor să arate Ucrainei că îi sunt alături. Unii dintre ei au murit pe frontul din Ucraina”. 

„(combatanții legiunii) sunt implicați în distrugerea centrelor de comandă, în distrugerea logisticii rusești. Și acest lucru nu este un secret. Operațiunile noastre specifice sunt foarte bine planificate.

Pentru noi însă, războiul a început în 2014 și nu am văzut nicio schimbare de atunci. Doar că Rusia a început să folosească arme de calibru mare, rachete și aviație. Pentru noi, militarii, nu există însă vreo diferență semnificativă”. 

„Aveam o părere mult mai bună despre aramata rusă, dar ce-am văzut apoi ne-a schimbat radical opinia. Ne-am confruntat cu un grup de trupe complet nepregătit, dar totuși numeroase. Din punctuk de vedere al profesionalismului, nu sunt cu nimic mai buni decât trupele din Somalia sau din orice altă țară care nu acordă prea multă atenție personalului din armată.

Și, slavă Domnului, că există corupție în armata rusă. Ne-a ajutat foarte mult și sper să le fie și mai rău din acest punct de vedere.

Așadar, ca militar, aș spune... nu-mi place să subestimez inamicul...dar, din punct de vedere profesional, nici măcar nu au fost pregătiți pentru ceea ce urmau să vadă în Ucraina. Și mulți dintre ei au fost uciși”.

„Armata ucraineană era pregătită pentru un astfel de război. Deși inferioară numeric, spre deosebire de armata rusă, noi am fost pregătiți pentru acest conflict.

Dar, acum, întregul curs al războiului depinde de obținerea armelor esențiale. Așteptăm pași mai clari și mai rapizi în direcția noastră din partea Occidentului. Pentru că fiecare zi a birocrației occidentale cu care se confruntă Ucraina valorează vieți omenești.

Subliniez acest lucru de fiecare dată când vorbesc cu presa occidentală atunci când mă întreabă care sunt necesitățile Ucrainei. Ucraina are nevoie de ajutor rapid și la timp. Pentru că în fiecare zi - poate că nu este vizibil aici, când stăm și discutăm - dar în fiecare zi pierdem un număr uriaș de civili care sunt atacați de focuri de artilerie foarte intense. Armele pe care le așteptăm ar putea salva situația astăzi”. 

„Avem nevoie de sisteme de artilerie cu rachete cu rază lungă de acțiune care sunt foarte precise și care ar putea face o mare diferență în favoarea noastră.

Și sisteme de apărare antiaeriană care să ne protejeze cerul, astfel încât să protejăm clădirile civile de bombardamente.

Ucraina și-a asumat rolul de a proteja toate țările europene și valorile democratice - nu doar pe ale sale, ci și pe ale întregii lumi occidentale. Iar Occidentul trebuie să priceapă cu adevărat acest lucru, pentru că asta pe ucraineni îi costă adesea propria viață”.

„Armata ucraineană s-a dezvoltat extraordinar din 2014 și, aș spune, și-a stabilit propriul standard de operațiuni militare și de luptă. Nu este standardul NATO, nu este un standard american sau european. Și cred că, atunci când acest război se va încheia, va exista un standard ucrainean. Pentru că Ucraina a demonstrat că iubitorii de libertate pot deveni foarte experimentați în opt ani de conflict și pot avea propria strategie de operațiuni militare. Așa că este destul de clar pentru toată lumea că Ucraina a reușit o mică revoluție”.

SURSE foto și declarații: Pravda.com.ua