"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Pe internet e rostogolită tot mai des teza potrivit căreia ruși precum Maxim Katz (fost membru al Adunării Municipale din districtul Șciokino, Moscova), Ilya Varlamov (jurnalist) sau Yury Dud (jurnalist) ar ajuta cumva lupta împotriva sistemului din Rusia. Și „dacă îi vei insulta, vor înceta să te ajute să lupți” – e continuarea tezei.
În realitate, acesta este un atac la atitudinea tranșantă a ucrainenilor față de criminalii și violatorii ruși. Cert este că indivizii de teapa celor amintiți nu îi cheamă pe ruși să ia măsuri pentru a schimba sistemul. În schimb, ei îi îndeamnă pe ucraineni să nu-i vorbească de rău pe ruși. Mai mult, ei denaturează istoria și manipulează faptele în mod fățiș, catalogând războiul decis și declanșat de Rusia, printr-o invazie genocidară a Ucrainei, drept un conflict între două state, unde ambele ar fi de vină. Ceea ce este o minciună.
De exemplu, Maxim Katz subliniază că cel care apasă pe trăgaci și cel care a dat ordinul sunt vinovați pentru război, toți ceilalți fiind victime nevinovate ale sistemului, victime care, insistă el, nu pot schimba nimic.
În videoclipurile sale, Ilya Varlamov mistifică istoria Ucrainei pe care o prezintă într-o interpretare eminamente rusească, identificând cultura noastră cu a lor. O altă uriașă minciună propagandistică.
De asemenea, analizând videoclipurile lui Yury Dud remarcăm modul în care acesta se căznește să spele reputația rușilor, totodată exonerându-i de orice fel de responsabilitate pentru invazia la scară largă a Ucrainei și pentru urmările acesteia. Obsesia lui Yury Dud este de a rostogoli narațiuni despre așa-zisa ”unitate a popoarelor” care ar vorbi aceeași limbă, insistând mincinos că ar fi imposibil să-i separi pe ucraineni de ruși din punct de vedere cultural și spiritual. Yury Dud nu face videoclipuri despre atrocitățile din teritoriile ocupate, nu prezintă imagini din orașele ucrainene complet distruse de armata rusă, nu, nimic din toate astea. El face videoclipuri despre „rușii buni”. Unul dintre obiectivele sale propagandistice este acela de încerca să păcălească publicul occidental că sancțiunile alocate Rusiei ar fi cumva exagerate.
Să nu uităm însă că același Yury Dud a susținut ocuparea Crimeii, a încercat să compromită Revoluția Demnității, a împroșcat narațiuni kremlinologice tipice referitoare la „extinderea granițelor NATO” și, de asemenea, a răspândit minciuni despre cei „8 ani de bombardamente ucrainene în Donbass”. În plus, Yury a promovat partituri FSB-iste despre așa-zisul ”conflict lingvistic” din Ucraina și a catalogat războiul rusesc drept „un conflict în care ambii sunt de vină”.
Pe de altă parte, ridic o întrebare cât se poate de legitimă: din ce bani este finanțat canalul de YouTube al lui Yury (canal așa-zis ”liberal de opoziție”)? Dacă veți analiza biografia lui Yury, veți afla că a lucrat la canalele Kremlinului – „NTV” și „Russia 2” – și la cele ale Gazprom, precum „Match”. Ultimul canal amintit, unde Yury a lucrat în cursul anului 2016, a fost închis, pentru ca la scurt timp după aceea, la începutul lui 2017, Yury să-și deschidă propriul canal. Primele sale producții propagandistice au cumulat imediat milioane de vizualizări. Pentru a face asta, e clar pentru oricine că Yury dispune de o finanțare consistentă – echipă de emisie, invitați, promovare în domeniul online ș.a.m.d..
Toate acestea ne certifică faptul că avem de-a face cu un proiect alternativ al FSB – un fel de Solovyov destinat tineretului – un așa-zis ”opozant” pseudo-liberal care nu este atins de nimeni, dar asta deoarece difuzează narațiunile necesare Kremlinului. Potrivit unor surse, Konstantin Rykov – fost deputat al Dumei de Stat din partidul Rusia Unită și ideolog al campaniei ”Pentru Putin!” – deține 50% din canalul lui Yury Dud.
A se observa că toți propagandiștii sus-menționați lucrează în deplin consens cu doctrina lui Valery Gerasimov, șeful Statului Major al Federației Ruse. Potrivit rețetarului hibrid, atingerea obiectivelor trebuie realizată printr-o gamă largă de instrumente non-militare la care se adaugă presiuni politice și diplomatice, sancțiuni economice, blocaje economice, ruperea relațiilor diplomatice, înființarea de forțe politice pro-ruse și finanțarea acestora, acțiuni subversive și propagandă mincinoasă în vederea câștigării simpatiei populației. De acest ultim punct se ocupă indivizi precum Varlamov, Dud, Katz și Shariy.
La urma urmei, prima sarcină a războiului informațional este de a le împinge pe victime să consume voluntar ”informații” emanate tocmai din sursele controlate de țara agresoare.
Ucrainenii nu trebuie să dea nici cea mai mică atenție propagandei rusești. Ucrainenii nu trebuie să se uite la propaganda Kremlinului pentru a înțelege ce se întâmplă în Ucraina. Există și riscul ca unii să fie atrași de propaganda alternativă despre așa-zisul ”trecutul comun fericit” și despre faptul că rușii ar fi la fel de victime ca ucrainenii în cazul războiului, cu toate că războiul a fost declanșat de ruși. Nu uitați că, atunci când vizionați propaganda rusească îi sponsorizați creatorii. Care la rândul lor plătesc taxe către statul agresor, banii ajungând să finanțeze războiul.
Dincolo de toate acestea se impune o întrebare spinoasă: oare cum sunt ucrainenii feriți de conținutul propagandistic revărsat de pseudo-opoziția rusească dacă acest conținut e difuzat pe United Marathon și pe canalul „Ucraina 24” deținut de Rinat Ahmetov?
De notat că prezentatorii tv ai lui Viktor Medvechuk (oligarh pro-rus apropiat de Putin și oponent al proiectului integrării în UE a Ucrainei) l-au invitat în mod repetat pe Maxim Katz în emisiunile lor.
Amintesc că numeroși ucraineni au semnat o petiție în care au solicitat scoaterea din activitatea jurnalistică a cozilor de topor controlate de Medvedchuk (Tigran Martirosyan, Vasily Golovanov, Natalka Vlashchenko, Tetiana Goncharova, Nazar Dovgy, Volodymyr Poluev, Anna Stepanets), însă șeful adjunct al Oficiului Prezidențial – Kyrylo Timosenko – nu a dat curs cererii, anunțând că le dă acestora șansa de a-și corecta atitudinea.
