"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Oleksandr Danylyuk, fost ministru ucrainean de Finanțe și fost consilier al șefului Serviciului de Informații Externe, respectiv al ministrului Apărării al Ucrainei, a făcut o paralelă istorică sugestivă pe parcursul unui editorial publicat pe International Policy Digest, subliniind că, precum în cazul eșecului naziștilor din Bătălia Angliei, atacurile repetate ale rușilor asupra civililor ucraineni vor eșua, iar astfel nu-i vor intimida și determina pe aceștia din urnă să cedeze pretențiilor teritoriale și politice rusești, ci, dimpotrivă, îi vor face "să fie hotărâți să riposteze și să-și câștige libertatea".
Redăm editorialul redactat de Oleksandr Danylyuk:
"La începutul lunii aprilie, locuitorii din Kiev umpleau saci cu nisip pentru a construi un scut de protecție pentru monumentul lui Taras Shevchenko, un poet național al Ucrainei, un fel de Victor Hugo pentru francezi, Lord Byron pentru englezi sau Walt Whitman pentru americani, care a prevăzut încă de la mijlocul secolului al XIX-lea un război sângeros cu Imperiul Rus. Monumentul se află chiar în centrul orașului, în mijlocul unui frumos parc vechi.
În acel moment, oamenii tocmai se întorceau în capitală, în timp ce trupele ruse se retrăgeau din regiunea Kiev. Contextul a dat frâu liber pentru protejarea siturilor culturale ucrainene, asta întrucât în frământările din primele zile ale războiului nimeni nu s-a gândit cu adevărat la monumentele din Kiev – oamenii au încercat să-și salveze viețile, luând în grabă cu ei doar lucrurile cele mai necesare. Monumentul lui Taras Shevchenko a fost acoperit cu saci de nisip până la vârf, în pofida unor voci ce spuneau că era deja prea târziu, având în vedere că amenințarea rusă se mutase în altă zonă.
La începutul lunii octombrie, se pare că măsurile de precauție din aprilie nu au fost în zadar – centrul orașului Kiev a fost atacat fără milă de 9 rachete rusești. Una dintre ele a lovit intersecția de lângă Universitatea Națională Taras Shevchenko, ucigând 8 și rănind 50 de civili. Era în jurul orei 8 dimineața – oamenii conduceau și mergeau la locurile de muncă, inclusiv Oksana Leontieva, medic la Spitalul de Copii Ohmadyt și mamă unui băiețel de 5 ani. A murit în urma unui atac rusesc. Anul acesta a murit, de asemenea, tatăl băiatului.
Atacurile cu rachete nu au vizat doar Kievul, ci și diferite orașe din 14 regiuni din toată țara, încercând atât să îngrozească o populație pașnică, cât și să distrugă infrastructura energetică critică. Doar o singură rachetă a lovit o țintă militară.
Rușii au lansat în total 84 de rachete (luni, 10 octombrie - n.red.), dintre care jumătate au fost doborâte de apărarea aeriană ucraineană. Rușii au folosit aviația strategică în regiunea Caspică și crucișătoare de rachete în Marea Neagră. Pe lângă acestea, câteva zeci de drone kamikaze furnizate de Iran, supranumite 'scutere' de ucraineni pentru viteza lor redusă și propulsia zgomotoasă, au lovit obiective civile. Adesea este imposibil de spus ce vizează rușii, deoarece ținta ar putea fi un loc de joacă într-un parc, un drum sau – în cel mai rău caz – o clădire rezidențială.
Singurul răspuns logic la aceste acțiuni poate fi teroarea ca mijloc de a-i face pe ucraineni să cedeze pretențiilor teritoriale și politice rusești. Teroarea ca represiune politică și violență dezlănțuită. Teroarea urmărită de cei mai răufăcători teroriști.
Este interesant cum istoria poate crea paralele din care putem învăța. Începând cu 1940, Germania nazistă a bombardat Londra timp de aproape un an. Strategia lor finală a fost neclară pentru propriul lor centru de comandă și, în cele din urmă, bombardamentele s-au transformat într-o teroare aeriană ce a avut obiectivul de a exercita presiuni politice asupra unei populații care suferă masiv. Această metodă a condamnat la eșec ofensiva asupra Marii Britanii încă dinainte de a începe, deoarece nu a le-a scăzut moralul oamenilor, ci, dimpotrivă, i-a determinat să fie hotărâți să riposteze și să-și câștige libertatea.
Unele monumente sunt martorele unor fapte oribile. Sau reprezentanțele diplomatice au fost, precum consulatul german din centrul Kievului, avariate de o explozie a rachetelor rusești. Restaurarea lor e posibilă. Dar viața Oksanei Leontieva nu poate fi readusă. Nici copilăria fiului ei, care acum a fost zdrobită.
Acesta este motivul exact pentru care terorismul rus trebuie oprit de întreaga lume civilizată. Ucraina demonstrează un moral exemplar, respectiv coeziune socială. Și acesta este motivul exact pentru care această bătălie va fi câștigată așa cum a fost câștigată cândva Bătălia Angliei".
