5 motive pentru care e probabil ca Rusia să fi fost țara care a sabotat Nord Stream. Analiza realizată de un fost ofițer de informații al DIA

Rebekah Koffler, fost ofițer de informații al DIA (Defense Intelligence Agency) și autoare a cărții "Putin’s Playbook: Russia’s Secret Plan to Defeat America", a prezentat, într-o analiză redactată pentru Fox News, "cinci motive pentru care Rusia se află probabil în spatele sabotajului industrial Nord Stream". 

Printre altele, aceasta a subliniat că, pe termen scurt, Kremlinul nu avea oricum de câștigat în vreun fel de pe urma conductelor Nord Stream, iar, pe termen lung, rușii oricum au luat decizia de a se orienta către alte piețe pentru a-și exporta resursele. 

"Scoaterea din funcțiune a Nord Stream servește obiectivului lui Putin de a-i îngheța pe europeni în timpul iernii, o mișcare standard a acestuia de a folosi energia ca armă.

Rusia înlocuiește aceste venituri pierdute cu venituri obținute din exportul către țări non-occidentale, cum ar fi China, India și chiar către talibani. Conducta comună Rusia-China, în valoare de 55 de miliarde de dolari, 'Puterea Siberiei', care a funcționat parțial din 2019 și este programată să intre în funcțiune în 2025, face parte din planul pe termen lung al lui Putin de a pivota către Asia, având în vedere concluzia Moscovei că relațiile cu SUA sunt ireparabile", a subliniat aceasta. 

Redăm analiza integrală realizată de Rebekah Koffler: 

"Purtătorul de cuvânt al Kremlinului Dmitri Peskov a respins joi acuzațiile Ucrainei conform cărora Rusia s-ar afla în spatele scurgerilor de gaz din conducta Nord Stream. După ce NATO a condamnat ceea ce s-a întâmplat ca fiind un act de sabotaj 'deliberat, nesăbuit', șeful principal al serviciilor secrete din Rusia, Serghei Naryshkin, a spus că Moscova are dovezi că Occidentul poartă de fapt vina. 

Însă, iată cinci motive pentru care Rusia este probabil statul care a orchestrat acest act periculos.

În primul rând, Putin are un motiv întemeiat. Confruntându-se cu o potențială înfrângere în Ucraina, Putin este disperat să reia inițiativa pe câmpul de luptă recurgând la o escaladare dramatică. Acesta este modul lui de a încerca să oblige SUA și Europa să nu mai furnizeze Ucrainei arme cu rază lungă de acțiune. Rezultatul conflictului din Ucraina este o problemă existențială pentru el personal și pentru Rusia. Rusia vede Ucraina, împreună cu alte foste state sovietice, ca parte a perimetrului său strategic de securitate.

Putin a declarat deja că aderarea Ucrainei la NATO și integrarea ei în Occident este o 'linie roșie'. Moscova vede asta ca fiind versiunea sa a Doctrinei Monroe.

Riscul reprezentat pentru Putin ca Ucraina să adere la NATO îl depășește pe cel de a fi condamnat de Alianța Nord-Atlantică drept sponsor al terorismului industrial (pentru sabotajul asupra Nord Stream - n.red.). Frustrat că nu este luat în serios, Putin e disperat să transmită ceea ce consideră că este un mesaj clar.

În al doilea rând, deteriorarea sau distrugerea infrastructurii critice este în concordanță cu conceptul de luptă al Rusiei numit Operațiune strategică pentru a învinge infrastructura critică a adversarului (SOPKVOP, în rusă). Strategii ruși au petrecut zeci de ani conceptualizând modalități de a ocoli superioritatea convențională a SUA și a NATO într-un conflict despre care au concluzionat că este inevitabil dat fiind faptul că, de la prăbușirea URSS ce datează din 1991, Moscova și Washingtonul s-au confruntat pentru controlul spațiului post-sovietic.

Destinate unei perioade de război, operațiunile SOPKVOP pot fi, de asemenea, desfășurate pe timp de pace pentru a 'destabiliza situația socială și politică a adversarului' și pentru a afecta psihologic adversarul cu obiectivul de a-l convinge să abandoneze lupta. Strategia Rusiei acordă prioritate infrastructurii critice. A petrecut ani de zile studiind vulnerabilitățile occidentale. SOPKVOP are în vedere efectuarea campaniilor cvasimilitare prin utilizarea operațiunilor cibernetice și a altor metode non-cinetice.

În al treilea rând, strategii militari ruși s-au gândit la un scenariu în care Rusia ar viza infrastructura civilă a adversarilor lor în timpul unui conflict. Distrugerea unui 'număr minor de ținte-cheie interconectate' care sunt vitale pentru funcționarea statului ar duce la colapsul 'întregului sistem', au subliniat aceștia. 

În 2012, strategii ruși au analizat un accident din 2001 petrecut în Statele Unite, care a implicat un tren care transporta materiale chimice periculoase și a deraiat de pe șine într-un tunel din Baltimore. Accidentul a spart o conductă de apă, provocând o inundație care a perturbat transportatorul poștal și sistemele de telecomunicații din Baltimore. A urmat întreruperea transportului feroviar și auto de-a lungul întregului coridor de la Baltimore la New York.

'Scoaterea din funcțiune a unor părți din infrastructura civilă a adversarului', au susținut strategii ruși, va produce efecte distructive în cascadă, 'dăunând economiei, serviciilor medicale, apărării și securității întregului stat'.

În al patrulea rând, Rusia este una dintre puținele țări care dispun de capacitatea necesară de a întrerupe conductele Nord Stream care transportă gaz rusesc în Europa și de a face asta pe ascuns. Moscova a investit în capabilități de război submarin prin programul său GUGI, care include lucrări privind comunicațiile submarine și rețelele de senzori, exploatarea hidrocarburilor, salvarea submarinelor și investigarea epavelor.

Moscova a avut incursiuni teritoriale de război în Marea Baltică și Atlanticul de Nord și, totodată, a întrerupt cabluri submarine care transmit comunicațiile. Este singura țară, conform Institutului Naval al SUA, care are o flotă de submarine cu misiune specială pentru războiul pe fundul mării și spionaj și își extinde această capacitate, în timp ce capacitățile americanilor și europenilor de război antisubmarin s-au atrofiat de la sfârșitul Războiului Rece.

În al cincilea rând, Putin nu are de obținut vreun folos pe termen scurt prin intermediul Nord Stream, deoarece nici conducta 1, nici conducta 2 nu generează venituri. Moscova a închis Nord Stream 1 la sfârșitul lunii august, susținând că sancțiunile economice americane și europene au făcut imposibilă întreținerea conductei. Conducta Nord Stream 2 nu a devenit niciodată operațională. Dimpotrivă, scoaterea din funcțiune a Nord Stream servește obiectivului lui Putin de a-i îngheța pe europeni în timpul iernii, o mișcare standard a acestuia de a folosi energia ca armă.

Rusia înlocuiește aceste venituri pierdute cu venituri obținute din exportul către țări non-occidentale, cum ar fi China, India și chiar către talibani. Conducta comună Rusia-China, în valoare de 55 de miliarde de dolari, 'Puterea Siberiei', care a funcționat parțial din 2019 și este programată să intre în funcțiune în 2025, face parte din planul pe termen lung al lui Putin de a pivota către Asia, având în vedere concluzia Moscovei că relațiile cu SUA sunt ireparabile.

Kremlinul are motivul, mijloacele și o doctrină de luptă care-i pun în cârcă direct sabotarea Nord Stream".