"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Forțele ruse din orașul Liman sunt înconjurate, ofensiva ucraineană a reușit o încercuire de succes a unui oraș de mărime medie, soldații ruși de aici se pare că nu au reușit să se retragă – ceea ce prefigurează o înfrângere majoră și capturarea unui număr semnificativ de militari ruși. Cucerirea orașului Liman deschide drumul forțelor ucrainene către Severodonețk și Lisiceansk, amenințân spatele trupelor ruse care atacă aliniamentul Sloviansk-Kramatorsk-Bahmut. Aici rușii sunt blocați din vară, atacă de săptămâni întregi fără să realizeze nici un fel de progres.
Pe frontul din regiunea Herson trupele ruse de la nordul râului Nipru rezistă din ce în ce mai greu avansului ucrainean, abordarea este diferită aici, ucrainenii atacă de la distanță liniile de aprovizionare ale rușilor și înaintează treptat din localitate în localitate.
Impresia mea este că mobilizații ruși nu vor fi trimiși pe front ci în garnizoanele de la granițele neamenințate ale Rusiei, trupele profesioniste de aici urmând să fie trimise în Ucraina în primă fază (asta s-a întâmplat cel puțin la granița cu țările baltice de unde au fost retrase cam 80% din efectivele ruse existente). Mutarea aceasta ar urma să câștige timp pentru instruirea mobilizaților și să suplimenteze imediat forțele angajate în Ucraina. În orice caz mobilizarea parțială din Rusia este o catastrofă din punctul de vedere al imaginii și dezvăluie încă o dată faptul că sistemul politic și administrativ rus este în realitate ineficient și lipsit de susținerea populației. Speranța este ca mobilizarea să provoace o revoltă a rușilor, însă va trebui mai întâi ca războiul să fie resimțit de majoritatea rușilor, din punct de vedere personal și economic pentru a se putea crea premizele unei revolte reale.
S-au înmulțit în presa ucraineană știrile despre o eventuală implicare a Belarusului în războiul din Ucraina. Impresia generală este că Moscova insistă din februarie pentru o implicare a forțelor din Belarus în război, însă Lukașenko este foarte conștient de slăbiciunile interne ale propriului regim, abia a înăbușit cu violență revoltele care au fost la un pas să- răstoarne guvernarea, implicarea forțelor belaruse în războiul din Ucraina posibil să provoace o revoltă generală la Minsk.
O coincidență: revolta femeilor din Iran s-a suprapus cumva apariției și folosirii masive a dronelor iraniene de către ruși pe frontul din Ucraina. Urmează să vedem concluziile anchetei asupra sabotării conductelor de gaze din Marea Nordului, în mod normal ar trebui să se poată spune cu precizie cine a plantat și declanșat explozibilii.
Sunt așteptate efectele anexării teritoriilor ucrainene ocupate de forțele ruse la Federația Rusă. Cea mai îngrijorătoare discuție se referă la eventualitatea ca Rusia să folosească armele nucleare sub pretextul apărării teritoriului național. În termen de săptămâni nu prea se văd resurse și modificări de tactică ale rușilor care să poată opri ofensiva ucraineană.
Va folosi Putin armele nucleare?
Din ce a spus, Putin se mulțumește cu regiunile Lugansk, Donețk, Zaporojie și Herson și a cerut Ucrainei să înceteze ostilitățile și să accepte pierderea lor. Aceste regiuni nu sunt controlate în totalitate de forțele ruse, ba chiar au pierdut bucăți zdravene din ele în ultimele săptămâni.
Ideea este că de azi înainte în mintea lui Putin aceste regiuni fac parte din Federația Rusă, războiul va mai dura o vreme. În discursul său Putin nu a amenințat direct cu folosirea armelor nucleare, doar a amintit că precedentul în acest sens a fost stabilit de SUA. Ceva de genul „nu eu am fost primul”, dar un mesaj sibilinic în esență.
Situația pe front pentru armata rusă este extrem de dificilă și pierd zilnic teren. După discursul de azi al lui Putin pare că orice este posibil.
PS Ucraina depune cerere de aderare în regim de urgență la NATO după ce Putin a anunțat anexarea regiunilor ucrainene. Până la aderarea propriu-zisă Zelenski cere statelor NATO să semneze Pactul de Securitate de la Kiev, textul căruia l-am postat integral aici.
