Radu Ciuceanu

era printre ultimii mohicani. Ne-a părăsit, lăsând în urmă o biografie plină de răsturnări spectaculoase, în bine și în rău deopotrivă, dar mai ales testamentul privind natura criminală, probată, a dictaturii proletariatului. 

La Academie, încurajat de Florin Constantiniu, preluând o seamă din nostalgiile foștilor colegi deținuți politici, Radu Ciuceanu a făcut operă de începător în ale istoriei care nu se predă la școală. Volumele publicate de Institutul Național privind Studiul Totalitarismului stau mărturie. 

În anii când am condus IICCMER, am avut în el un lucid partener de dialog și colaborator pe tărâmul atât de cețos, insuportabil nu de puține ori prin duritate, al destinelor personale și colective strivite de roata vremurilor. 

(Profesorul Radu Ciuceanu / sursa foto: arhiva Podul.ro)

Îmi pare rău că în ultimii ani nu am mai avut răgazul întrevederilor. Ne-am sunat și apoi a urmat o lungă liniște. Aveam să aflu despre deznodământul legat de sediul Institutului, așa cum îmi puteam lesne imagina limitele unui om trecut de 90 de ani. 

Dumnezeu să îl primească pe robul Său Radu, pe noi să ne lumineze și Țării pentru care a suferit să îi îngăduie, prin oameni destoinici, un viitor mai bun!