Analist militar american: În pregătirea confruntării cu Taiwanul, China poate învăța trei lecții din războiul șovăitor al Rusiei contra Ucrainei

Chuck DeVore, locotenent-colonel în retragere al Armatei SUA, atrage atenția, într-un editorial publicat pe Fox News, că problemele pe care le întâmpină Rusia în războiul contra Ucrainei pot oferi Chinei trei lecții referitoare la modalitatea în care să confrunte militar Taiwanul. 

De asemenea, analistul militar precizează că scenariul unei acaparări lente a Taiwanului, care ar presupune impunea unei blocade comerciale asupra insulei pentru a o forța să se predea, poate veni la pachet cu dezavantaje pentru China, întrucât ar oferi răgaz Japoniei să accelereze reînarmarea. 

Redăm analiza realizată de Chuck DeVore: 

"Rusia a atacat Ucraina pe 24 februarie. În prezent, Ucraina lansează o contraofensivă la scară largă pentru a-i alunga pe invadatorii ruși de pe malul de vest al râului Nipru, respectiv pentru a relua orașul-cheie Herson.

La aproximativ 8.000 de kilometri la est, Republica Populară Chineză continuă să preseze Taiwanul. Marți, China a trimis o dronă de recunoaștere lângă o insulă deținută de Taiwan. Taiwanul a tras focuri de avertizare asupra ei și a transmis că alte intruziuni vor fi tratate prin forță. Două zile mai târziu, Taiwanul a doborât o dronă chineză, fiind în cazul Taiwanului prima ostilitate, din 1958 încoace, soldată prin tragere de focuri. 

Încă de la începutul invaziei rusești la scară largă, Ucraina a arătat că dispune de spiritul de luptă de care avea nevoie pentru a supraviețui tentativei Moscovei de a-i invada teritoriul și de a-i da jos de Guvernul. Dar să ții cu tenacitate de patria ta și să organizezi o ofensivă eficientă sunt două sarcini foarte diferite. Aceasta din urmă necesită provizii, echipament mecanizat și cantități mari de artilerie precisă și foc de rachete.

Acum suntem cu atenția îndreptată către cât de bine se vor descurca ucrainenii împotriva unui dușman rus care acum are moralul scăzut și e prost aprovizionat din pricina atacurilor Ucrainei asupra componentei logistice a forțelor rusești. Rușii nu sunt probabil capabili să răspundă în modul în care sunt obișnuiți - cu artilerie în masă aprovizionată cu generozitate.

Dificultățile actuale cu care se confruntă Rusia în Ucraina sunt urmărite foarte atent la Beijing, asta în condițiile în care secretarul general al Partidului Comunist Chinez, Xi Jinping, a intensificat tensiunile în strâmtoarea Taiwan. Vizita în Taiwan, din 2 august, a președintei Camerei Reprezentanților a SUA, Nancy Pelosi, i-a oferit doar un pretext lui Xi să facă oricum ceea ce urma să facă: să folosească noul hardware militar al Chinei pentru a intimida Taiwanul, respectiv pe acele națiuni care ar putea veni în ajutorul Taiwanului în cazul unei invazii chineze. 

Importanța Taiwanului nu e exagerată. Cucerirea Taiwanului ar oferi Chinei un acces amplu în apele Pacificului, permițându-i să amenințe rutele comerciale-cheie care deservesc Japonia și Coreea de Sud. De asemenea, ar permite Chinei să amenințe mai ușor Japonia la nord și Filipinele la sud. Iar lucrurile s-au schimbat comparativ cu deceniile în care fostul lider naționalist chinez, Chiang Kai-shek, și succesorii săi au condus Taiwanul. Din 2000, Taiwanul a cunoscut trei transferuri pașnice de putere între facțiunile opuse. Democrația din Taiwan amenință însăși credibilitatea dictaturii Partidului Comunist Chinez. Totodată, Taiwanul produce, la nivel mondial, 90% din cipurile avansate de computer.

Din momentul în care delegația lui Pelosi a vizitat Taipeiul, capitala Taiwanului, China și-a sporit semnificativ activitățile aeriene și navale din jurul insulei. Înainte de vizită, China defila de trei până la patru ori pe săptămână, cu una până la o duzină de avioane la aproximativ 160 de kilometri de vârful sudic al insulei. Zboruri mai mari de două duzini de avioane de vânătoare, bombardiere și avioane de informații au fost efectuate la fiecare două până la trei luni. Acum, aceste desfășurări mai mari reprezintă o întâmplare aproape zilnică și sunt, de asemenea, efectuate pe lățimea strâmtorii Taiwan.

China a avut mult succes de-a lungul a mai mult de un deceniu în efortul său fără opoziție de a militariza stâncile și atolii din Marea Chinei de Sud. Prin creșterea vitezei în timpul mandatului președintelui Barack Obama, China a dragat, fortificat și construit piste pe zeci de aflorimente la sute de kilometri de teritoriul chinez. China și-a făcut drum în apele revendicate de vecinii săi mai slabi - Filipine, Malaezia, Vietnam, Indonezia și Brunei. Filipine chiar a intentat un proces împotriva Chinei la instanța internațională de la Haga, care a decis că ceea ce pretindea China privind unele zone vaste din Marea Chinei de Sud nu era chiar legitim. China a ignorat decizia - curtea de la Haga nu are nici marină, nici armată.

Prin comportamentul și succesul său referitor la Marea Chinei de Sud, se pare că Beijingul pur și simplu va intensifica presiunea asupra Taiwanului, blocând treptat, dar efectiv insula, oprind-o de la comerț și forțând insula să se predea. Pe de altă parte, China se aștepta ca națiunile adiacente să fie speriate. În schimb, China s-a ales cu o dușmănie din ce în ce mai pregnantă din partea națiunilor asupra cărora a încercat să exercite presiuni. Astfel, o încercare de a se implica încet în Taiwan ar accelera doar reînarmarea Japoniei, printre alte consecințe.

În schimb, China ar putea opta pentru cucerirea militară a Taiwanului. Dacă va merge pe această cale, experiența Rusiei în Ucraina sugerează trei chestiuni. În primul rând, China a observat că trebuie să invadeze cu o forță copleșitoare și să nu spere la o capitulare rapidă, ceea ce ar duce probabil doar la un impas sângeros al ostilităților. În al doilea rând, este vorba despre dominația informațională, de a nu permite Taiwanului să-și spună povestea întregii lumi. În al treilea rând, Taiwanul e de așteptat să aibă prieteni, ceea ce ar putea implica atacarea de către chinezi a forțelor americane și japoneze din regiune care ar putea interfera cu invazia asupra insulei. 

Din păcate, administrația Biden continuă cu ceea ce pare a fi o concentrare unică asupra Rusiei, în timp ce tensiunea din Pacific se încălzește până la punctul de fierbere".