100 de ani de la nașterea partizanului Mircea Moței, luptător al grupării Baciu-Ungurașu și deținut politic timp de 17 ani. Securitatea l-a torturat și l-a zdrobit în anchete bestiale

Vicepreședinte al Direcției de Cultură și Istorie Liga Studenţilor – LS Iași, Toma Tătaru punctează, pe Facebook, împlinirea a 100 de ani de la nașterea partizanului Mircea Moței, luptător al grupării Baciu-Ungurașu și deținut politic timp de 17 ani în pușcării și lagăre ale groazei: 

”S-au împlinit 100 de ani de la nașterea lui Mircea Moței, partizan anticomunist ce a activat în Grupul de partizani Baciu-Ungurașu din Solonț și deținut politic timp de 17 ani.

Mircea Moței s-a născut în data de 29 august 1922 în comuna Lucăcești, județul Bacău, din părinții Nicolae și Mina. A urmat școala generală din comuna natală, după care s-a înscris la Liceul Militar din Timișoara. De aici a fost arestat în 1942 de către autoritățile antonesciene pentru activitatea național-creștină depusă în cadrul F.D.C.

A fost eliberat în 1944 în urma unui decret, dar după 23 august 1944 nu a înțeles să continue lupta alături de Armata Roșie. S-a înrolat în Armata Națională de la Viena, iar după capitularea Germaniei s-a întors cu greu în țară, unde l-a sprijinit activ pe liderul studenților din Moldova, Gheorghe Ungurașu, la strângerea de armament și la construirea a trei depozite militare în zona Solonțului. A fost unul dintre cei care au strâns foarte mult armament pentru rezistența armată anticomunistă din zona Solonțului. A reușit să strângă o cantitate apreciabilă de muniții și armament, o parte din aceasta fiind îngropată chiar în curtea casei părințești din satul Valea Arinilor, comuna Lucăcești. 

De asemenea, el a fost cel care a creat un serviciu de informații, care îi ținea la curent pe partizani cu privire la starea de spirit a populației și mișcările de trupe ale Securității. Tot el s-a cupat de strângerea unei cantități de 300 de kilograme de porumb și 30 de kilograme de ulei, resurse adăpostite pentru uzul rezistenței armate.

A fost arestat în data de 14 mai 1948. Torturat și zdrobit la propriu în timpul anchetei de la Suceava, a fost folosit, împreună cu Gioga Parizianu drept scut viu de către trupele de Securitate în momentul când a fost descoperit buncărul din muntele Uturea Mare, neputând să își protejeze camarazii, pe Eugen Berza, Mihai Erguveanu și Gheorghe Mihuț, care apărau adăpostul.

A fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică pentru acţiune armată împotriva regimului comunist. Pe parcursul anilor de temniță a fost torturat cumplit, iar efectele nefaste ale traumatismelor craniocerebrale din timpul acestor anchete îl vor urmări întreaga viaţă, şubrezindu-i sănătatea. A trecut cu demnitatea specifică lui prin închisorile comuniste, fiind eliberat în urma decretului nr. 411/1964. A trecut la Domnul în data de 6 aprilie 2016”.