"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
La începutul lunii aprilie, după ce forțele ruse au preluat controlul asupra orașului Berdyansk din sud-estul Ucrainei, i-au făcut ofițerului de poliție Yuri Mykytenko oferta de a putea rămâne la locul de muncă atâta timp cât va colabora cu invadatorii. Tânărul de 30 de ani a cerut 10 minute pentru a se gândi. Apoi a fugit. A fost prins la un punct de control, în timp ce încerca să iasă din oraș, și a devenit prizonier de război.
Mykytenko este unul dintre miile de ucraineni care au fost deținuți ca prizonieri de război de când Rusia și-a lansat invazia la scară largă în februarie. Și, în ultimele luni, două incidente au subliniat pericolele cu care se pot confrunta cei care își asumă curajul de a se opune forțelor de ocupație, și de a alege calea prizonieratului.
În primul rând, zeci de prizonieri ucraineni din Regimentul Azov – care au petrecut luni de zile apărând o fabrică de oțel din Mariupol – au fost uciși după ce centrul de detenție în care erau ținuți pe teritoriul ocupat de ruși a fost atacat. Ucraina și Rusia s-au acuzat fiecare pe cealaltă de lansarea atacului.
La scurt timp după aceea, oficialii ucraineni au cerut o anchetă cu privire la unele înregistrări video care arătau mai mulți militari ruși castrând un luptător ucrainean și apoi executându-l. Uniunea Europeană a susținut cererea de anchetă.
Ambele incidente reprezintă scenarii de coșmar pentru prizonierii de război, care sunt adesea luați cu forța sau se predau sub constrângere, în speranța că vor supraviețui detenției lor. Conform Convențiilor de la Geneva, prizonierii de război ar trebui să fie tratați uman, iar orice abuz poate echivala cu o crimă de război.
Prizonierul de război - sac de box, poligon de trageri sau monedă de schimb...
Deținerea prizonierilor oferă părților în conflict atât un avantaj, cât și o povară, este de părere David Silbey, istoric militar la Universitatea Cornell. Timp de secole, prizonierii de război au fost folosiți ca monede importante de negociere. Dar acest fapt poate provoca și obstacole logistice în timpul unui conflict, când trebuie hrăniți și ținuți departe de pericol.
În Ucraina, situația multor persoane dispărute, suspectate de a fi căzut în captivitate, rămâne încă necunoscută, chiar dacă, de-a lungul vremii, mulți dintre prizonierii ucraineni – precum Mykytenko – au fost ”tranzacționați” cu trupe rusești, în schimburi dramatice în apropierea liniilor frontului.
Prizonierii eliberați pot oferi adesea informații extrem de importante, colectate în timpul detenției. Detaliile experienței lor pot ajuta, de asemenea, oficialii militari, să instruiască mai bine soldații despre cum să se comporte dacă sunt luați prizonieri.
Andrei Yusov, reprezentant al Cartierului General de Coordonare al Ucrainei pentru Tratarea Prizonierilor de Război, a declarat într-o declarație că, în iulie, 573 de „apărători” ucraineni au fost eliberați din captivitate. El a refuzat să comenteze câți prizonieri de război mai deține, în prezent, fiecare parte aflată în conflict.
Guvernul ucrainean, adesea asistat de reprezentanții Comitetului Internațional al Crucii Roșii, este „în mod constant implicat în negocieri” cu privire la eliberarea prizonierilor, a spus Yusov.
Cecenii, buriații și soldații ruși din Daghestan, responsabili cu torturarea prizonerilor de război
Revenind la Mykytenko, după arestarea sa acesta a fost reținut în mai multe locuri. În primul rând, a spus el, soldații ruși despre care credea că sunt ceceni, pe baza accentului lor, l-au snopit în bătaie, tumefiindu-i spatele, mâinile, picioarele, totul, în afară de față. Apoi l-au forțat pe el și pe alți prizonieri să cânte imnuri rusești ca un act de umilire. Nu existau întrebări, a spus Mykytenko, nu a existat dialog, „doar bătaie”.
După câteva zile, Mykytenko a fost transferat în orașul Melitopol, unde a spus că a fost interogat de agenți ai FSB, serviciul rus de securitate succesor al KGB. El a spus că agenții i-au arătat o fotografie cu el însuși în uniforma de poliție. „Sunt sigur că această informație a fost dată FSB de către un colaborator de la secția de poliție”, a adăugat Mykytenko, schingiuit în timpul interogatoriului de către soldați buriați și daghestanezi, și bătut cu cabluri electrice, care i-au transformat brațele într-o masă de carne vie. La sfârșitul interogatoriului, ofițerului de poliție i s-a simulat și o execuție, cu un AK-47 îndreptat către cap și un foc tras în peretele din spatele său.
La scurt timp, Mykytenko a fost mutat din nou, de data aceasta în Crimeea, unde a fost predat poliției ruse și ținut într-o clădire împreună cu alte aproximativ 120 de persoane. La un moment dat, a spus el, echipele TV ruse au venit să-i filmeze pe prizonieri și să le pună întrebări despre controversatul referendum din 2014 desfășurat de Rusia, pe care Moscova l-a folosit pentru a justifica anexarea peninsulei. În acel moment i s-a oferit din nou ocazia de a colabora cu forțele ruse din Berdyansk. A refuzat din nou.
La sfârșitul lunii aprilie, Mykytenko și alți șase prizonieri ucraineni au fost legați la ochi și încărcați într-un vehicul militar. După o deplasare lungă, când s-au oprit în cele din urmă și le-au fost îndepărtate legăturile de la ochi, au văzut vehicule ale poliției ucrainene așezate la doar 50 de metri distanță și și-au dat seama că urmau să fie schimbați cu prizonieri ruși.
Bătut cu cruzime și umilit pentru mesajele din telefon
Un alt caz dramatic este cel al ucraineanului Anton Stovbur, în vârstă de 34 de ani, cel care și-a șters istoricul telefonului și a pornit într-o misiune periculoasă pentru a încerca să salveze civilii ucraineni care trăiau sub control rusesc în Berdyansk, orașul natal al lui Mykytenko.
Percheziționat la un punct de control rusesc, soldații i-au căutat în telefon și au găsit o conversație pe care uitase să o șteargă, și care îi devoala loialitatea față de Kiev. Soldații ruși l-au tras din mașină pe marginea drumului. Acolo, a spus el, l-au pus să se dezbrace pentru a verifica dacă există tatuaje militare. Un bărbat pe care trupele l-au identificat ca fiind căpitanul lor, a tras focuri chiar deasupra capului lui Stovbur și lângă picioarele lui, înainte de a amenința că îi va tăia urechea.
Timp de câteva ore, Stovbur a stat la baza rușilor de pe marginea drumului. La radio, căpitanul a cerut cuiva îndrumare despre ce trebuie să facă cu prizonierul: să îl împuște, să îl lase să plece sau să aștepte până îl va putea prelua cineva. Stovbur a spus că a fost bătut cu cruzime de răpitorii săi ruși, adesea de două ori pe zi. „A fost distractiv pentru ei”, a spus el.
La sfârșitul lunii aprilie, după câteva săptămâni de detenție, el și alți șase prizonieri civili și peste două duzini de prizonieri militari, unii răniți grav, au fost încărcați în camioane militare. Au fost conduși la un râu și li s-a spus să îl traverseze purtând tărgile cu răniți.
Trupele ucrainene i-au așteptat de cealaltă parte. Erau tranzacționați cu prizonieri ruși, dar Stovbur nu s-a uitat la aceștia, a spus el, îngrijorat că ceva ar putea merge prost, până când a știut că este în siguranță. „Nu mi-a păsat de ei”, a spus Stovbur despre ruși. „Am avut un ucrainean rănit în mâini și trebuia să-l duc la punctul de control.”
Când, în sfârșit, s-a întors în orașul său natal, Zaporojie, Stovbur a revenit să se ofere voluntar pentru a ajuta la efortul de război, de data aceasta organizând un canal Telegram care îi ajută pe rezidenți să găsească combustibil.
