”Cred că mulți tineri s-ar plimba cu trotinetele dacă ne-ar invada rușii. Vedeți ce se-ntâmplă în Ucraina? Vedeți că Basarabia nu a fost readusă acasă? Sovietică sau nu, Rusia e răul pământului, mai devreme sau mai târziu va pofti din nou la sânge românesc”, explică ultimul partizan în viață, domnul Nicolae Ciurică, într-un interviu exclusiv acordat Podul.ro.
Îi mulțumim din nou și din nou domnului Nicolae Ciurică pentru că a luptat cu arma-n mână împotriva trupelor de Securitate, timp de patru ani (1950-1954), în Munții Banatului și ai Mehedințiului, alături de organizația înființată de colonelul Ion Uță, cea mai ofensivă grupare anticomunistă din România.
Arestat prin trădare, în primăvara lui ‘54, Nicolae Ciurică va fi torturat abominabil în anchetele Securității, ulterior fiind condamnat la 25 de ani de temniță grea. La proces, securiștii solicitaseră condamnarea sa la moarte. A fost eliberat abia în ‘64, la decret, după ce a executat mai bine de 10 ani din pedeapsă, fiind supravegheat și hărțuit până în decembrie ‘89.
Dacă nici dânsul nu știe ce înseamnă Rusia genocidară, securismul și comunismul, nu mai știe nimeni. Cei mai mulți frați de arme ai domniei sale au sfârșit fie în ciocniri sângeroase cu Securitatea, fie la zid, în fața plutonului de execuție. Dumnezeu să-i odihnească alături de cei drepți!
Întrebat ce mesaj le transmite tinerilor, domnul Nicolae Ciurică a spus:
”În primul rând, tinerii să pună mâna pe carte la modul cel mai serios. Viața nu e o glumă sau o permanentă destrăbălare, se amăgește cine crede asta. Instruiți-vă și cultivați-vă. Mă-ngrozesc când aud cum au ajuns să vorbească unii adolescenți, mai că te dor urechile.
În al doilea rând, tinerii să citească volume de istorie recentă, măi fraților, că altfel riscă să uite cine sunt. Dar chiar asta se vrea, e motivul pentru care rezistența anticomunistă nu își găsește un loc în manualele școlare. Cred că mulți s-ar plimba cu trotinetele dacă ne-ar invada rușii. Vedeți ce se-ntâmplă în Ucraina? Vedeți că Basarabia nu a fost readusă acasă? Sovietică sau nu, Rusia e răul pământului, mai devreme sau mai târziu va pofti din nou la sânge românesc.
În al treilea rând, tare mi-aș dori ca tinerii să nu mai plece în halul ăsta peste hotare. Cei din generația mea au avut mult mai puține și tot am rămas să luptăm. Până la urmă ne-au zdrobit, e-adevărat, însă nu ne-au putut ucide idealurile. Lupta și sacrificiul sunt singurele care contează”.