Umbra colonelului Ion Uță la Memorialul Sighet. O solicitare legitimă pentru cinstirea memoriei unuia dintre cei mai importanți partizani ai României. ”Mătușoniul” care a fascinat Banatul și Mehedințiul

Dan-Nicolae Nicorescu, administrator al paginii Facebook ”Rezistența Anticomunistă din Banat”, le solicită respectuos decidenților Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet, instituție fundamentală a memoriei, să completeze panoul dedicat partizanilor bănățeni cu patru fotografii esențiale pentru memoria luptei purtate. 

Precizăm că Dan-Nicolae Nicorescu pune la dispoziția Memorialului Sighet imaginile respective, în cea mai potrivită versiune calitativă, și anunță că este dispus să suporte costul întregii lucrări. 

(Colonelul Ion Uță, erou decorat al Armatei Regale și partizan martir)

În primul rând e vorba despre fotografia colonelului Ion Uță, unul dintre cei mai importanți partizani ai României și efigie a luptătorilor bănățeni. Ofițer de carieră și veteran al Primului Război Mondial, colonelul Ion Uță s-a retras în zona muntoasă a Banatului încă din 1947, când a înființat cea mai ofensivă grupare armată anticomunistă din România, aceasta fiind organizată paramilitar. Uță a mobilizat masele, i-a fascinat pe bănățeni și pe mehedințeni. Militar cu viziune, Uță spera să poată pune bazele Blocului Național, care ar fi urmat să ducă la uniunea tuturor grupărilor de partizani, dacă mult așteptatul război al Occidentului împotriva URSS ar fi răbufnit, moment în care partizanii ar fi urmat să lupte în spatele liniilor inamice, hărțuindu-le și presărând haos. Bănățenii i se adresau cu ”mătușoniule” – așa îi zici unei rude bătrâne și înțelepte pe care o prețuiești. Colonelul a murit martiric, în dimineața de 8 februarie 1949, în luptă cu trupele de Securitate, în timp ce acoperea retragerea ortacilor cu rafale de pistol-automat. 

De pe panou lipsește și fotografia partizanului Petre Pușchiță zis ”Mutașcu” arestat, condamnat la moarte și executat în Pădurea Verde, lângă Timișoara, la 16 iunie 1949, alături de avocatul Spiru Blănaru, comandorul Petru Domășneanu, Romulus Marițescu zis ”Fiert” și Ion Tănase. 

În al treilea rând, este vorba despre absența fotografiei lui Dumitru Mutașcu zis ”Fus”, unul dintre cei mai eficienți și mai versați partizani bănățeni. A rezistat în munți aproape șapte ani, din 1947 și până în toamna lui 1954, când a fost găsit împușcat în pădurea de la Văliug. Moartea lui rămâne învăluită în mister – fie a fost executat de Securitate și lăsat acolo, pentru a se evita alte complicații, fie a fost împușcat de niște comuniști din partea locului. 

Însă cea mai sensibilă problemă este că, deși aceste fotografii lipsesc de pe panou, acolo există poza numitului Andrei Vădrariu, fără a se menționa că acesta a fost trădătorul grupării Uță. Alăturat de puțin timp organizației (aproximativ două luni), Vădrariu a fost iuda care i-a turnat pe partizani în cursul nopții de 7 spre 8 februarie 1949, când a raportat Securității locația lui Ion Uță și a ortacilor ce-l însoțeau. El este autorul moral al asasinării lui Uță și a altor camarazi, aceste aspecte sunt documentate. Dacă nu este înlăturată definitiv dintre adevărații partizani, fotografia lui Vădrariu trebuie explicitată cu informația că a fost un trădător care a trimis oameni la moarte. În locul vânzătorului ar putea fi pusă fotografia lui Meilă Careba, cel care i-a protejat pe partizani și i-a adăpostit în sălașul său, plătind asta cu viața.