"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Vara aceasta nu se arată a fi deloc una bună pentru Franța în ceea ce privește prezența sa în Africa. În timp ce trupele franceze se retrag din Mali după seria de lovituri de stat din Ciad, Burkina Faso și Mali, care au slăbit influența Frantei în aceste foste colonii, o altă prezență franceză, mai importantă, este evacuată mai mult sau mai puțin simbolic din altă fostă zonă franceză din Africa. (sursa: AICI)
Algeria este o altă țară care încearcă să scape de legăturile cu fosta putere colonizatoare, unii dintre pașii făcuți în acest sens fiind atribuirea contractelor din sectoare publice ca transportul în comun și managementul apelor unor companii locale, în locul celor franceze. Mai mult decât atât, președintele Algeriei, Abdelmadjid Tebboune, a anunțat în iulie că în școlile primare publice ale națiunii nord-africane se va trece începând din anul școlar viitor la predarea englezei ca a doua limbă, în locul limbii franceze. Un articol BBC spune că îndepărtarea culturală de Franța e posibilă pentru că, oricum, algerienii sunt în zilele noastre mult mai atrași de telenovele turcești sau de serviciile de streaming americane precum Netflix decât de programele tradiționale de televiziune franceze, iar tinerii comunică mai mult în engleză în timp ce urmăresc Instagram și Tik Tok. Numai că algerienii formează cea mai mare minoritate din Franța, de unde și-au putut aduce o substanțială susținere financiară pentru comunitățile rurale de acasă, iar mulți sunt deja la a treia generație în țara europeană de adopție. Așa fiind, cei de la BBC spun că în Algeria există percepția generală că franceza ar fi limba elitistă a clasei superioare de vârstă mijlocie, așadar nu ar fi foarte apropiată noilor generații. (sursa: AICI)
Oricum ar fi, în ciuda istoriei nefericite a ultimilor ani ai dominației coloniale franceze în Algeria, e greu de închipuit o detașare categorică a algerienilor de țara unde milioane dintre ei sunt acum cetățeni și și-au aranjat o viață decentă, ori de unde au venit fluvii de bani, vreme de zeci de ani, către rudele rămase în săracele sate algeriene. Chiar și acum diferența imensă dintre nivelul de trai dintre cele două țări face ca algerienii să își dorească să muncească în Franța, dar se pare că asta nu oprește statul algerian - condus de naționaliști în bună parte - să facă ceea ce e posibil pentru a se îndepărta cu pași din ce în ce mai mari, cultural și economic, de fosta putere colonială. Explicația că influența Rusiei ar fi cea care a forțat îndepărtarea fostelor colonii franceze din Africa de Franța e mult prea incompletă - cea mai serioasă cauză a îndepărtării țărilor din centrul și nordul Africii trebuie să fie actuala politică deloc inteligentă a Parisului față de acele țări. Iar această problemă nu e deloc una strict a Franței, ci, în contextul competiției actuale și viitoare pentru resurse, daunele produse de politica Guvernului de la Paris Franței ar putea ajunge să fie contabilizate la nivelul întregii Europe.
