Mădălin Hodor, aplaudacul Securității, noi atacuri comunistoide împotriva capitalismului și monarhiei. De ce sunt legitimați tovarășii Demetriade și Hodor de oameni onorabili? Mai există onorabilitate după așa ceva?

Manelistul-istoric Hodor, devenit un fel de vedeta media: ”vă atrag atenția că nici înainte de venirea comunismului România nu a fost vreo democrație, nici măcar cu numele”. 

Acest tip de relativism moral le vine mănușă nostalgicilor comuniști și extremiștilor de stânga ”progresiști”. Mesajul este înfiorător: lăsați că a fost greu în comunism, că nici în capitalism/monarhie nu e mai bine. În România, ținta este decredibilizarea perioadei numite popular ”interbelice”, deși a fost mult mai lungă de atât. De fapt era tare rău atunci, ne vor spune noii tovarăși.

Îmi aduce aminte de Vasile Ernu, altă vedetă media, care spunea că e mai greu în capitalism, unde sistemul te obligă să iei credite, decât în stalinism, unde maxim puteai ajunge la închisoare. 

Ce caută astfel de personaje în spațiul public al unei țări care nu a reușit să se desprindă de comunism? De ce îi legitimează oameni onorabili?