"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
În patru luni de război sângeros în Ucraina, numeroase au fost variantele vehiculate în privința modelelor de acțiune care l-ar fi inspirat pe liderul autocrat de la Moscova în a declanșa cruda sa ”operațiune specială” împotriva Kievului. Avalanșa de teorii, unele mai susținute, ale venind din zona exclusiv conspiraționistă, a inclus, totuși, și ceea ce putem numi a fi drept singura dovadă palpabilă a faptului că la Kremlin războaiele încă se scriu ”după carte”: romanul de categoria a doua al fostului politician Mikhail Iuriev.
Chiar dacă nimeni nu poate citi cu adevărat mintea lui Putin, oricine poate, însă, lectura cartea care prevestea, încă de acum 16 ani, politica externă imperialistă a liderului Federației. Intitulat ”Al Treilea Imperiu: Rusia așa cum ar trebui să fie”, asemeni unui clișeu din actualul narativ al susținătorilor invaziei din Ucraina, romanul utopic scris de Iuriev în 2006 anticipează – cu o precizie uluitoare – strategia de război hibrid a Rusiei și campaniile sale militare recente: războiul din 2008 cu Georgia, anexarea Crimeei în 2014, incursiunea în Regiunile Donețk și Lugansk în același an și atacul atac al Rusiei asupra Ucrainei.
Dina Khapaeva, directorul programului de studii ruse al universității americane Georgia Tech’s School of Modern Language, a elaborat o analiză de conținut a romanului în termeni comparativi cu situația actuală din Ucraina și cu comportamentul expansionist al lui Putin extrem de elocvenți.
Potrivit Khapaevei, cartea lui Iuriev, ca și războiul lui Putin cu Ucraina, este o expresie a neomedievalismului post-sovietic, o ideologie de extremă dreaptă, anti-occidentală și antidemocratică care atribuie „civilizației ortodoxe ruse” un rol dominant asupra Europei și Americii. Iuriev, un om de afaceri și fost vicepreședinte al Dumei de stat, care a murit în 2019, a fost membru al consiliului politic al Partidului Eurasia, care prevede o ordine socială esențial feudală, supravegheată de o clasă politică care guvernează prin frică. Putin și Iuriev se cunoșteau. Se zvonește că al Treilea Imperiu este popular și foarte influent în cercul liderului rus; o publicație rusă a descris-o drept „cartea preferată a Kremlinului”.
Naratorul romanului descrie originile renașterii rusești începute de Vladimir al II-lea Restauratorul și finalizate de succesorul său, Gavril cel Mare (Primul imperiu la care se face referire în titlul cărții a fost cel al țarilor; al doilea a fost Uniunea Sovietică.). În Al treilea imperiu, Iosif Stalin este Iosif cel Mare, pe care Iuriev îl laudă pentru că a cucerit noi pământuri, a distrus elitele considerate a fi dușmanul intern al Rusiei în timpul epurărilor din anii 1930 și a deportat popoare întregi în timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial. Ficțiunea consonează, în acest fel, cu ceea ce s-a întâmplat, în realitate, în Rusia ultimilor 20 de ani, Kremlinul punând în operă nenumărate proiecte de re-stalinizare care îl rebrenduiau pe fostul dictator și îl descriau ca fiind un manager eficient și un conducător aspru, dar corect.
În romanul ”Al Treilea Imperiu”, în Ucraina are loc o revoltă pro-rusă, susținută de Kremlin. Obiectivele sale includ „reunificarea cu Rusia și abandonarea integrării involuntare în Europa, precum și respingerea blocului NATO anti-rus”. Această revoltă are ca rezultat un război nedeclarat și nerecunoscut, cu trupe ruse care mărșăluiesc în Ucraina. La scurt timp, nouă regiuni din estul și sudul Ucrainei, inclusiv Crimeea, Donețk, Lugansk și alte zone aflate astăzi sub ocupația rusă, anunță „nerecunoașterea autorităților ucrainene și a statului ucrainean” și proclamă o „Republică Donețk-Marea Neagră” pro-Rusia”. În referendumul care urmează, „82% din populație votează în favoarea aderării la Rusia”, țară în care, de asemenea, 93% din populație votează pentru integrarea Ucrainei de Est în Rusia.
Iată cum, deloc întâmplător, la anexarea Crimeei de către Putin în 2014 și la invazia din Donețk și Lugansk, forțele ruse au preluat în mod similar teritoriul ucrainean sub masca unei inițiative conduse la nivel local. Mai mult, din 2008, Putin a susținut în repetate rânduri că Ucraina „nu este nici măcar un stat”, raționamentul său semănând izbitor cu cel al împăratului lui Iuriev, Gavril, care „a refuzat categoric ucrainenilor... și belarușilor statutul de națiuni separate”. În ochii lui Gavriil, Putin-ul din romanul lui Iuriev, „încercările de a-i considera pe ucraineni și belaruși niște etnii separate de ruși” fac parte din ”complotul occidental, vechi de secole, de a distruge Rusia”.
Deși Iuriev nu a anticipat multitudinea de sancțiuni și frontul unificat prezentat de Occident, el a prevăzut dorința Rusiei de a se angaja într-un șantaj nuclear. În ”Al Treilea Imperiu”, Rusia câștigă al treilea război mondial pentru că Occidentul se teme de un război nuclear. Astăzi, Putin mizează pe acuratețea prognozei lui Iuriev. În ultimii ani, președintele Rusiei a amenințat lumea cu arme nucleare. De exemplu, în 2018, el a spus că, în cazul Armaghedonului nuclear, „rușii ar fi victime și martiri și vor merge în rai”, iar Occidentul știe „doar să croncăne” și „nici măcar nu ar avea timp să se pocăiască”.
Iuriev și-a imaginat, de asemenea, cu o acuratețe tulburătoare, modul în care dependența Europei de exporturile rusești de energie a limitat planul global de acțiune punitivă împotriva Rusiei. Declarațiile lui Vladimir al II-lea din carte sunt aproape aceleași cu cele ale lui Putin din discursurile contemporane ale lui Putin: „Nu ne placi?”, îl ironizează împăratul pe un reporter al unei televiziuni franceze. „Bine atunci, mergi la război împotriva noastră și cucerește-ne… Sau refuză să ne cumperi produsele energetice, petrol și gaze, astfel încât să murim de foame.”
În 2006, Iuriev a prezis că Occidentul va reacționa la invazia rusă a Crimeei și a Ucrainei de Est, potolindu-l pe agresor, însă același autor se aștepta și ca Rusia să nu se oprească la anexarea parțială a Ucrainei. Invazia care a început în februarie a dovedit că această prognoză este la fel de exactă. Astăzi, alarmat de agresiunea rusă, Occidentul ar putea încerca să oprească războiul făcând presiuni asupra administrației Zelensky să accepte măcar o parte din condițiile Rusiei.
În ”Al Treilea Imperiu”, ambițiile geopolitice rusești obligă Statele Unite și Uniunea Europeană să declare război Rusiei. Iuriev își imaginează că Rusia are o armă secretă care face țara invincibilă în fața unui atac nuclear. (Putin încearcă să modifice logica descurajării nucleare într-un mod oarecum diferit, prin sistemul de rachete hipersonice pe care l-a descris în decembrie 2018 ca fiind „invulnerabil la sistemele de apărare antiaeriană și de apărare antirachetă ale unui potențial inamic”), fapt care, în cele din urmă, determină americanii și europenii să se predea. Lumea intră astfel sub dominație rusă, punctul culminant al romanului fiind o paradă în Piața Roșie la care, forțați de împrejurări, participă reprezentanți ai elitei politice americane: foștii președinți George Bush, Bush Jr., Bill Clinton și Hillary Clinton, membri actuali și foști ai cabinetului, Camerei și Senatului, bancheri si industriași, comentatori de presă și prezentatori de televiziune, avocați celebri și modele de top, cântăreți pop și actrițe de la Hollywood, toți cu cătușe la mâini și plăcuțe la gât.
Cu astfel de scene, Iuriev oferă perspective importante asupra mentalității Kremlinului, a modului în care Putin și cercul său privesc Occidentul și țările vecine.
Romanul lui Iuriev, o adevărată foaie de parcurs pentru prezentul politic al lui Putin, este, desigur, ficțiune, dar ar trebui să ajute totuși Occidentul să calculeze riscurile ameliorării agresiunii lui Putin. După cum o arată și cartea, Ucraina nu este singura țintă a lui Putin, iar înțelegerea viziunii expansioniste a Rusiei ar trebui să joace un rol important în deciziile occidentale cu privire la războiul actual.
