La 28 iunie 1940, Regatul Român a primit un ultimatum din partea URSS, în urma căruia, sub presiunea politică dictată de marile puteri mondiale a fost nevoită să cedeze guvernului sovietic teritoriile cerute, cu o suprafață de 50.762 km2 şi o populație de aproximativ 4 milioane de locuitori, majoritatea etnici români.
Visul României Mari avea să se prăbușească după doar două decenii de la sacrificiul plătit cu sânge al anului 1918. După 28 iunie 1940, Transilvania de Nord era cedată Ungariei iar imediat Cadrilaterul Bulgariei. Iar Basarabia avea să se întoarcă în ghearele rusului. Astfel începea drama a mii de români de peste Prut care au fost executați, deportați și au murit în gulagurile staliniste, consecinţele căreia le simţim şi azi.
S-a spus, desigur, că România nu avea de ales. Sacrificată pe altarul celor două dictaturi sovietice comuniste şi naziste, anexarea Basarabiei era parte a unui protocol secret al Pactului Ribbentrop-Molotov semnat la 23 august 1939 între Germania nazistă și URSS.
Ştiu că şi azi mulţi blamează România pentru asta, dar oare a fost altă soluţie atunci? Cine avea să fie de partea României când toţi urmăreau propriile interese? Cu siguranţă, în cazul unei rezistențe, România ar fi fost nimicită de trupele sovietice, iar soarta Basarabiei nu ar fi fost diferită.
Credeţi că azi s-a schimbat ceva? Uitaţi-vă şi la cazul Ucrainei, când mai marii lumii o sfătuie să cedeze teritorii pentru a potoli monştrii de la Kremlin. Sau poate credeţi că soarta şi situaţia Republicii Moldova e diferită?
Atât timp cât toţi românii nu se vor uni, ghidaţi de interesul naţional şi conduşi de adevăraţi patrioţi, vor fi mereu o pradă uşoară şi o monedă de schimb între marile puteri în jocurile lor geostrategice.