The New York Times: "România vede o portiță pentru a deveni o putere energetică în Europa". Cât de nocivă a fost guvernarea PSDragnea pentru sectorul energetic

Un articol de ieri al publicației americane The New York Times precizează că situația generată de războiul Rusiei împotriva Ucrainei a avut ca efect inclusiv întărirea forței României în ceea ce privește independența energetică. De asemenea, jurnaliștii de la The New York Times amintesc modul în care guvernarea PSDragnea a sabotat procesul de consolidare a independenței energetice a țării noastre. 

Planurile energetice ambițioase ale României includ finalizarea a două dintre reactoarele de la Cernavodă și deschiderea căii către un nou tip de tehnologie nucleară și anume reactoarele modulare mici. Totodată, România dorește să profite din plin de zăcămintele substanțiale de gaze offshore din apele Mării Negre.

Unii văd România ca având potențialul de a deveni o putere regională energetică ce ar putea ajuta vecinii din estul și sudul Europei să-și diminueze dependența energetică de Moscova. Este un obiectiv împărtășit la Washington și în rândul unor investitori, care văd oportunități de afaceri, respectiv strategice într-un colț de lume care s-a aprins în ultimele luni.

Proprietarul complexului nuclear de la Cernavodă, o companie controlată de stat intitulată Nuclearelectrica, plănuiește să cheltuiască în acest deceniu până la 9 miliarde de euro pentru inițiativele nucleare.

"Pentru România, cu siguranță vă voi spune, aceste proiecte sunt super importante", a spus Cosmin Ghiță, directorul executiv al Nuclearelectrica. Ghiță a mai precizat că energia nucleară ar putea ajuta România să atingă o varietate de obiective, de la reducerea emisiilor de carbon până la "combaterea agresiunii ruse în regiune" în chestiuni energetice.

Războiul din Ucraina a creat un impuls pentru a pune capăt unei perioade de impas la București și pentru a intensifica forajele în Marea Neagră cu scopul de a debloca depozite potențial bogate de gaze naturale pe care România le-ar putea exporta.

"Vom furniza securitate energetică în vecinătate", a declarat ministrul Energiei, Virgil Popescu, după ce parlamentarii au adoptat o lege menită să încurajeze investițiile în producția de gaze.

Cu toate acestea, activitatea în România se va dovedi probabil o provocare pentru companiile din Statele Unite și alte țări occidentale. Guvernul României are reputația de a întâmpina investitorii externi cu taxe masive și reglementări peste reglementări. Aceste politici, probabil rezultatul temerilor conform cărora consumatorii români ar ajunge să plătească prea mult, deoarece giganții energetici au mers acasă cu profituri considerabile, au alungat companiile externe.

Luna trecută, de exemplu, Exxon Mobil și-a vândut pachetul de 50% din Neptun Deep, un proiect de la Marea Neagră care a fost prezentat drept cel mai mare zăcământ nou de producție de gaze naturale din Uniunea Europeană. Scurtul comunicat al Exxon a spus despre companie că dorește să se concentreze pe proiecte cu "un cost redus de aprovizionare". Regimul fiscal din România este considerat cel mai dur din Europa.

Industria petrolieră din România e una dintre cele mai vechi din lume, datând de la forarea puțurilor din anii 1860, fiind centrată în Ploiești, oraș aflat în proximitatea Bucureștiului. În timp ce câmpurile de petrol sunt în scădere, directorii din industrie spun că forarea în Marea Neagră ar putea produce suficient gaz natural pentru a transforma România în cel mai mare producător din Uniunea Europeană.

"Oportunitatea rezidă în offshore", a spus Christina Verchere, directorul executiv al OMV Petrom, cea mai mare companie de petrol și gaze din România.

România are, de asemenea, baraje care generează aproape 30% din energia electrică a țării. Iar industria nucleară, care are aproximativ 11.000 de angajați, primește calificative mari de la industria globală.

"Sunt un operator extraordinar; ei știu ce fac", a spus Carl Marcotte, vicepreședinte al SNC-Lavalin, o companie canadiană care deține tehnologia reactorului Cernavodă și este implicată în modernizare.

Acest potențial a atras interesul Statelor Unite. În 2020, cu încurajarea Administrației Trump, România a întrerupt negocierile cu China pentru finalizarea reactoarelor de la Cernavodă și a apelat la Washington ca principală sursă de sprijin nuclear.

În timp ce planurile pentru Cernavodă avansează, Guvernul român și Administrația Biden au anunțat în mai un acord preliminar pentru construirea unui așa-zis reactor modular mic pe locul unei centrale electrice pe cărbune.

Furnizorul ar fi o companie din Oregon, NuScale Power, care a primit un sprijin de peste 450 de milioane de dolari de la Washington pentru a dezvolta ceea ce industria nucleară speră să fie o nouă tehnologie care să revigoreze construcția reactorului.

Ideea este să construim componente pentru uzinele din fabrici și apoi să le asamblăm la fața locului, cu speranța de a reduce costurile enorme și timpii lungi de construcție care au împiedicat industria nucleară. Aceste reactoare ar putea oferi treptat țărilor europene o alternativă la cărbunele poluant și la gazele importate din Rusia.

"Europa trebuie să găsească surse de încredere de energie curată, surse care o eliberează de constrângerea și influența politică malignă", a declarat David Muniz, însărcinatul cu afaceri la Ambasada SUA la București, pe parcursul unei conferințe de presă în care a anunțat acordul NuScale.

Pentru o țară precum România, cu o forță de muncă bine pregătită, respectiv cu costuri reduse, realizarea de echipamente pentru acest nou tip de reactor s-ar putea transforma într-o industrie de export, ca să nu mai vorbim de șansa de a exporta surplusul de energie electrică, au precizat experții. 

"Cred că este o oportunitate imensă", a spus Ted Jones, director senior pentru programe strategice și internaționale la Institutul de Energie Nucleară, un grup industrial din Washington.

Cu toate acestea, este probabil ca Guvernul român să supravegheze îndeaproape investitorii și să încerce să-i izoleze pe români de forțele economice globale. România este o țară relativ săracă, venitul său mediu fiind aproape de ultimul loc în Uniunea Europeană.

"Există o puternică neîncredere în piața privată", a spus Radu Dudău, directorul Energy Policy Group, o organizație nonprofit din București. 

"Oamenii cred că vor fi mai în siguranță dacă statul deține controlul", a mai zis acesta. 

Astfel de principii par să fi fost în vigoare în 2018, când Guvernul a crescut taxele și a impus restricții la export asupra producției de petrol offshore. Pe cale de consecință, Exxon a pus la vânzare partea sa din zăcământul Neptun, despre care se crede că deține gaz în valoare de zeci de miliarde de dolari. Pe 3 mai, Exxon a declarat că își va vinde acțiunile către Romgaz, o firmă controlată de stat, pentru aproximativ 1 miliard de dolari.

Dacă dezvoltarea proiectului ar fi continuat în 2018, România ar fi fost probabil aproape de a-și dubla producția actuală de gaze. În schimb, în ​​cel mai fericit caz, proiectul va fi în funcțiune abia peste cinci ani. Deciziile Guvernului "au subminat în mod semnificativ competitivitatea offshore-ului României pentru investitori", a declarat Ashley Sherman, director de cercetare al Wood Mackenzie, o firmă de consultanță energetică.

Actualul ministru al Energiei, Virgil Popescu, a precizat că promotorii legislației din 2018 au evaluat situația greșit, întrucât și-au imaginat că Exxon va continua oricum cu proiectul. Recent, în condițiile în care securitatea energetică are prioritate pe agendă, parlamentarii au adoptat o legislație pentru a repara daunele și a relaxa o parte dintre reguli. Creșterea prețurilor la gaze naturale și războiul din Ucraina i-au convins pe parlamentari că trebuie să "înceapă exploatarea Mării Negre", a precizat acesta. 

Un zăcământ mai mic de gaze din Marea Neagră a început să funcționeze miercuri. Deținut de un grup care include o unitate a Carlyle, firma americană de administrare a investițiilor, proiectul va transporta combustibil la mal lângă Constanța, principalul port și centru de foraj offshore al României. În cele din urmă, va produce aproximativ 10% din necesarul de gaz al României.

Dezvoltarea Neptun, estimată la 4 miliarde de dolari, va fi probabil mai dificilă și mai costisitoare decât dacă lucrarea ar fi început cu câțiva ani în urmă. Cu prețurile ridicate ale petrolului și gazelor, costurile de foraj și oțel și alte inputuri au crescut. Marea Neagră e o zonă riscantă acum, existând atât mine care plutesc, dar și alte pericole generate de activitatea militară rusă din zonă, ceea ce va spori costul lucrărilor în cauză. Exxon are, de asemenea, o expertiză mult mai mare în operarea în ape adânci decât Romgaz sau OMV Petrom, care a preluat de la Exxon statutul de operator al proiectului.

În ciuda acestor probleme, preocupările cu privire la securitatea energetică sunt atât de puternice încât proiectul pare probabil să meargă înainte, chiar și cu Exxon ieșit din schemă, au zis analiștii. Ar putea chiar să ajute faptul că două companii românești sunt la conducere.

"Cu siguranță e un context potrivit acum", a spus Verchere, directorul executiv al OMV Petrom.