"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Rusia se află, desigur, în plină criză. Dar, la vârsta de 72 de ani, Vladimir Scherbakov a depășit deja câteva astfel de cumpene. A fost cândva un comunist devotat, ultimul ministru al Economiei și Planificării al URSS. Apoi Scherbakov s-a convertit la capitalism, a fondat compania auto Avtotor. A vândut mai întâi mașini coreene și mai târziu și BMW -uri asamblate în Kaliningrad. Falimentul statului rus în 1998, marea criză financiară din 2008, sancțiunile occidentale de după anexarea Crimeei, în 2014, criza de coronavirus 2020/21 - nimic din toate acestea nu au reușit să-i dăuneze companiei Avtotor. Peste 2,5 milioane de mașini noi au ieșit de pe linia de producție din 1997. În februarie, cu câteva zile înainte de declanșarea invaziei din Ucraina, BMW plănuia să transfere mai multe competențe în Rusia, iar Avtotor se pregătea să înființeze o fabrică de baterii pentru mașini electrice cu un partener coreean.
BMW a părăsit piața după ce Rusia a invadat Ucraina la sfârșitul lunii februarie. Și Kia încă nu are idee cum să furnizeze kiturile produse de Avtotor. Și da, „situația este dificilă”, spune Scherbakov, care trimite acum, pe zi, în piață, doar 300 în loc de 900 de mașini, în timp ce plătește în continuare lunar salarii de 5 milioane de euro.
Criza sancțiunilor occidentale i-a transformat pe unii dintre producătorii de mașini de la Avtotor în cultivatori de cartofi. Compania a donat 300 de hectare de teren angajaților concediați pentru a cultiva cartofi și legume pentru uz privat și vânzare. Program social, tip rusesc. Primele 168 de parcele de 1000 de metri pătrați au fost premiile unei tombole organizate la sfârșitul lunii aprilie. Iar, foarte important, potrivit lui Avtotor, pământul oferit pe post de compensație a fost dat deja pregătit pentru semănat.
Rusia revine în vremurile administrației sovietice ale economiei sărăcăcioase, lipsite de mașini germane, de produse de lux franceze și de mărci de consum americane. Țara capătă din nou trăsăturile terne ale unui gri impregnat pe case, chipuri, fabrici și instituții.
Occidentul impune sancțiuni pe linia de asamblare împotriva regimului lui Vladimir Putin, criminalul de război de la Kremlin – iar aceste sancțiuni sunt „foarte eficiente”, conform spuselor cancelarului Olaf Scholz, spre exemplu. Rusia plătește un „preț amar”: SUA, Canada , Japonia și Europa reduc relațiile comerciale cu Rusia și închid porturile pentru navele și avioanele rusești, îngheață rezervele valutare rusești, opresc exportul de software și piese de schimb. Este doar o chestiune de timp până când Sankt Petersburg va importa trenuri de la Phenian – iar lumea cumpărăturilor din Moscova nu va mai avea nimic în comun cu cea din Milano sau Paris.
Deocamdată, economia Rusiei, grav lovită, încă reușește să reziste, hrănindu-și această rezistență tocmai din mentalul sovietic, asociat cu redistribuirea resurselor sale. Șapte dintre cele mai mari zece companii din Rusia își câștigă banii din explorarea și exploatarea petrolului și gazelor. Ponderea sectorului energetic pe bază de CO2 în produsul intern brut era de peste 20 la sută înainte de război și sancțiuni; ponderea exporturilor țării este de peste 60 la sută, în condițiile în care sectorul bazat pe exploatarea combustibilului fosil este bazat oricum pe tehnologie ineficientă, învechită.
Niciuna dintre următoarele 25 de companii de top din Rusia nu dezvoltă produse care ar fi solicitate stringent pe piața mondială. După petrol și gaze, marea țară care cuprinde unsprezece fusuri orare și 145 de milioane de locuitori exportă în principal pietre prețioase, metale, fier, oțel, cărbune, cereale, lemn și îngrășăminte. Ponderea mașinilor în export este de doar 2,5 la sută.
Dacă excludem petrolul și gazele din balanța comercială, Rusia ajunge ca națiune de export, la nivelul Austriei și Republicii Cehe. Dacă luăm în considerare și resursele minerale, Rusia este la egalitate cu Slovacia și Grecia. Prin urmare, nu este deloc exagerat să spunem că întreaga campania de anihilare a Ucrainei, demarată de Putin, a început deja să-i ruineze propria țară.
Și totuși... „Primul șoc a dispărut. Nu mai există cumpărături de panică ca la începutul războiului”, spune economistul rus Alexander Libman, care este profesor la Freie Universität Berlin din 2020. Desigur că există decalaje în ofertă, rata inflației a fost de 17,8 la sută în aprilie, ceea ce afectează în special populația săracă din mediul rural. Și FMI se așteaptă, de asemenea, la o rată a inflației de 13 până la 14 la sută pentru anul viitor . „Dar în orașele mari”, spune Libman, „oamenii nu percep încă situația economică ca fiind amenințătoare”.
Pentru că oricât de mult ar exploata propaganda de stat sancțiunile, într-un mod șovin, și oricât de sfidător ar interpreta aceasta retragerea companiilor occidentale ca pe o oportunitate pentru industria autohtonă, evaluările interne sună sumbru sau curajos, în funcție de punctul tău de vedere.
