"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Într-un moment în care Rusia genocidară săvârșește din nou atrocitățile care au făcut-o notorie, medicul și bloggerul basarabean Dragoș Galbur prezintă, pe Facebook, un îngrozitor rechizitoriu privind cele peste 2 milioane de femei violate de trupele rusești în regiunile pe care le-au ocupat în contextul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Pentru trupele rusești, violul a fost și a rămas o metodă predilectă de exprimare a urii, o formă de răzbunare brutală, violurile fiind acceptate de Stalin și încurajate fățiș de mareșalul Jukov. Amintim că, după război, femeile din RDG numeau monumentul dedicat soldaților sovietici ”Monumentul violatorului necunoscut”.
În multe cazuri violurile au fost urmate de omoruri abominabile și de batjocorirea victimei, prin introducerea de bețe sau alte obiecte în vagin sau în alte zone. În numeroase cazuri copiii victimelor au fost și ei uciși cu brutalitate. Victimele violatorilor ruși aveau între 8 și 80 de ani.
Iată o mărturie puțin spus cutremurătoare prezentată de Dragoș Galbur: ”În josul drumului, într-o curte era o căruță în care 4 femei goale aveau mâinile bătute în cuie, fiind crucificate. Dincolo, la fiecare din cele 2 uși ale hambarului, era câte o femeie goală prinsă de mâini și răstignită. În case am găsit în total 72 de femei, inclusiv copii, și un bătrân de 74 de ani, toți morți, toți uciși într-un mod bestial, cu excepția câtorva care aveau găuri de gloanțe în gât. Unii copii aveau capetele zdrobite. Într-o cameră am găsit o femeie de 84 de ani, așezată pe o canapea, având capul tăiat pe jumătate cu toporul sau cu cazmaua”.
Podul.ro vă prezintă în integralitate explicațiile lui Dragoș Galbur:
”Dintre toate metodele folosite pentru a-și exprima ura, Armata Roșie a considerat că cea mai bună este violul. Istoria violurilor comise de soldații sovietici este una bine documentată din punct de vedere istoric. Una din cifrele avansate de istoricul britanic Anthony Beevor în cartea sa ‹Căderea Berlinului. 1945› este de 2 milioane de femei violate în regiunile cucerite de Armata Roșie.
Violurile erau acceptate de Stalin, încurajate de mareșalul Jukov, erau o formă de răzbunare brutală și primitivă pentru suferințele îndurate în timpul războiului. Mai mult, soldații Armatei Roșii violau și prizonierele eliberate din lagărele de concentrare din Rusia și Polonia. Cultura violului a fost atât de răspândită în perioada imediat următoare încheierii războiului, încât femeile din Republica Democrată Germană (RDG) denumeau monumentul închinat soldaților sovietici, Monumentul Violatorului Necunoscut.
Cu vârste între 8 și 80 de ani, sănătoase sau bolnave, în casă sau în afară, pe câmpuri, pe trotuare, pe pereți, pângărirea, tortura și uciderea femeilor germane a continuat fără încetare. Faptul că o femeie era violată o dată nu era o garanție că nu va fi agresată din nou... și din nou... și din nou. ‹Rușii veneau continuu și ne priveau cu ochi lacomi. Nopțile erau îngrozitoare pentru că nu eram în siguranță niciun moment. Femeile erau violate nu o dată sau de două ori, ci de zece, douăzeci, treizeci, de o sută de ori, pentru ruși fiind același lucru dacă violau simple copile sau femei în vârstă. Cea mai tânără victimă din casa în care am locuit avea 10 ani, iar cea mai bătrână peste 70›.
Femeile din Germania nu trebuiau să suporte doar aceste violuri sălbatice, tortura și crima, ci și umilința de a fi batjocorite de față cu familia și cu prietenii. Când cadavrele batjocorite nu le mai erau de folos, bețe, bare metalice și receptoare de telefon erau îndesate frecvent în vaginele lor.
‹În josul drumului, într-o curte era o căruță în care 4 femei goale aveau mâinile bătute în cuie, fiind crucificate. Dincolo, la fiecare din cele 2 uși ale hambarului, era câte o femeie goală prinsă de mâini și răstignită. În case am găsit în total 72 de femei, inclusiv copii, și un bătrân de 74 de ani, toți morți, toți uciși într-un mod bestial, cu excepția câtorva care aveau găuri de gloanțe în gât. Unii copii aveau capetele zdrobite. Într-o cameră am găsit o femeie de 84 de ani, așezată pe o canapea, având capul tăiat pe jumătate cu toporul sau cu cazmaua›. (sursa: Thomas Goodrich-Hellstorm).
Citat din Daily Mail despre violurile Armatei Roșii:
(…) ‹Numai în Viena au fost între 70.000 și 100.000 violuri. În întreaga Ungarie au existat de la 50.000 până la 200.000 violuri. Și în România au existat mii de violuri. Dar și acolo unde populația a fost împotriva național-socialismului, unde nu era loc de răzbunare pentru sovietici, ca de exemplu în Polonia, Cehoslovacia și Iugoslavia, peste tot au existat aceste cazuri de viol din partea Armatei Roșii›.
Vedem astăzi că nimic nu s-a schimbat”.
