"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
În timp ce zgomotul războiului se aude în depărtare, Oleksiy Savkevych și voluntarii săi duc provizii esențiale oriunde este nevoie. Aceste provizii sunt un colac de salvare pentru oamenii prinși de lupte din orașul Avdiivka, care se află lângă orașul Donețk, din estul Ucrainei.
Oleksiy a început misiunea umanitară în 2014 și se află în calea armatei lui Putin în timp ce Rusia încearcă să cucerească Donbasul - inima industrială a țării.
"Înainte de invazia din 24 februarie, au fost douăzeci și cinci, treizeci de mii de oameni evacuați, unii încă rămân aici", spune Oleksiy.
Iar cei care nu pot sau care nu au putut să plece sunt oamenii pe care îi ajută. S-a oprit la un bărbat în vârstă a cărui familie locuiește acum pe teritoriul ocupat de Rusia. Este speriat și singur, dar, ca mulți de aici, este prea fragil pentru a mai pleca. Pe drumurile unde se fac livrările sunt fragmente de bombe și rachete. Distrugerea de aici a lăsat acest loc fără curent și apă curentă, iar oamenii rămași sunt din ce în ce mai disperați. Dar luptele nu-i împiedică pe Oleksiy și pe ceilalți voluntari să-și încarce duba cu mai multe provizii.
Explozii auzite în depărtare
După ce au livrat în centru, trebuie să treacă calea ferată în districtul de est. Drumul lor îi duce la marginile orașului și chiar mai aproape de luptă. Pe măsură ce predau mai multe pungi, se aud explozii în depărtare.
Tetiana, una dintre multele persoane ce au fost ajutate, spune ce a făcut războiul acestei comunități.
"Ți-e frică să mergi oriunde. Trebuie să merg în oraș, dar mi-e frică. Nu poți merge nicăieri - când bombele se aud trebuie să ne adăpostim. Cum crezi că trăim?", zice aceasta.
Echipa de livrare merge oriunde și peste tot în ciuda pericolului. Următoarea lor vizită este și mai aproape de linia frontului, iar predarea ajutoarelor umanitare este tulburătoare. În timp ce distribuie ajutorul, obuzele se aud aproape de locul unde stă echipa. Familiile se întorc în casele lor și toată lumea caută un loc unde să se refugieze - de fapt, nu există locuri sigure. Peste tot sunt expuși.
În cele din urmă, când simt că pericolul iminent a trecut, pentru că e o pauză în luptă, ei se mută din locul unde s-au adăpostit și părăsesc zona, dar, în mod incredibil, Oleksiy continuă livrările.
"Așteptăm până vedem că este mai sigur și apoi continuăm", spune acesta.
La ultima oprire ei se întâlnesc cu Valentina și cei șase nepoți ai ei. Aceasta dezvăluie cum s-au schimbat viețile lor.
"Locuim într-un apartament. Suntem doar temporar aici să ne ascundem. Avem un alt apartament acolo. De ce nu suntem acolo? Pentru că sunt multe împușcături, așa că fetelor le este frică să fie acolo", relatează aceasta.
În fiecare săptămână, acolo sunt uciși civili în lupte. Oleksiy și echipa sa știu că munca lor este periculoasă, dar la fel este și viața în prima linie. Și fără el, suferința pentru mulți dintre oamenii din acest oraș ar fi și mai accentuată. (sursa: Sky News)
