"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
De 15 ani, pe 9 mai, ignorând atât parteneriatul nazisto – sovietic Ribbentrop-Molotov, care a deschis calea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, cât și faptul că Uniunea Sovietică a contribuit politic și economic la cucerirea de către Hitler a Europei de Vest, Putin apasă butonul periodicei operațiuni de vandalizare a istoriei, erijându-se în principala forță care a măturat fascismul de pe Bătrânul Continent prin forța exclusivă a propriului tăvălug organizat, chipurile, pe principul ”cea mai bună apărare este contra-atacul”.
Folosit propagandistic, atât în cazul voluntarilor ruși trimiși în Donbas, în 2014, cât și în ceea ce-i privește pe ucigașii de copii și violatorii de adolescente din Ucraina anului prezent, la 77 de ani de la capitularea Germaniei hitleriste ”lupta împotriva fascismului”, rămâne doar o sintagmă goală de conținut, pe care micul kaghebist Volodea obișnuia să o sublinieze, până la memorare, cu plaivazul, prin manualele de securism represiv, alături de alți colegi de învățătură marxist – leninistă, precum abjectul său apropiat, Valery Kuzmin, ambasadorul Rusiei la București.
Așa se face că și azi, în timp ce trupeții ruși taie svasticile lui Adolf în pielea femeilor ucrainene pe care le pângăresc, în vreme ce jefuitorii muscali în uniformă execută ritualic, cu glonț în ceafă, pe modelul Einsatzkommando-urilor SS, bătrâni și tineri pe străzile din Bucha, Mariupol, Borodianka etc, în plin sezon de profanare a caselor, școlilor și spitalelor din Ucraina cu deja celebra ”Zvastică a lui Putin”, litera ”Z”, el, președintele ”pacifist” și ”denazificator” al Federației, agită neobosit și demagogic, în ochii întregii lumi, steagul măreței națiuni ruse care s-a jertfit pe altarul luptei împotriva hitlerismului.
Ziua prefabricată a unei victorii confiscate de URSS
Rostogolind același fals perpetuu, împrumutat de la sovietici și resuscitat în 2007, pe 9 mai, la o zi sau chiar două după data reală a capitulării Germaniei în 1945, Rusia își marchează cu fast propria Zi a Victoriei în Marele Război pentru Apărarea Patriei. Ceremoniile sonore, discursurile înflăcărate, paradele colorate și sutele de coroane depuse la monumentele ”ostașilor eliberatori” ai țărilor Europei, toate fac parte din regia obișnuită a unui stat care nu precupețește niciun efort pentru a-și promova propria versiune asupra istoriei, anume aceea că lui, și numai lui, i se datorează înfrângerea Germaniei și ”denazificarea” Europei. Realitatea, însă, e cu totul alta.
În 1941, la momentul la care Hitler a decis că e cazul să invadeze URSS-ul, ”măreața” Armată Roșie, care era dată permanent peste cap de mașinăria de luptă germană, se prezenta mai mult decât jalnic. Cinci sau zece la o armă, apărându-se pe sistemul ”pune mâna pe pușcă cel care ajunge mai repede le ea după ce moare colegul de pluton”, soldații sovietici, înveliți în pufoaice și încălțați la început în pâslari, făceau față ofensivei hitleriste ”stimulați” doar de două lucruri: bidoanele de votcă și Nagantul cu 7 gloanțe cu care comisarii politici mânau de la spate regimentele de mujici, folosind argumentul infailibil ”Nu ieși la atac chiar și cu mâinile goale? Ți-ai primit un glonț în țeastă...”.
Patru ani mai târziu (plus 15 milioane de ruși morți după ce au fost folosiți ca și carne de tun), după ce intrarea în Război a SUA, Debarcarea din Normandia, Bătălia Angliei, Bătălia Atlanticului și Războiul Africii schimbaseră deja decisiv cursul conflagrației mondiale, Stalin își aroga meritul ”eliberării” Europei de pe înălțimea unui munte de echipamente, armament și ajutoare americane de război pe care ”uitat” să le mai amintească: 1,5 milioane de pături, 15 milioane de perechi de bocanci, 7.000 de tancuri, 11.000 de avioane de luptă, 2.000 de locomotive, 11.000 de vagoane, 427.000 de camioane, mașini și diverse utilaje agricole, aproape 3 milioane de tone de combustibil etc.
Cu alte cuvinte, ostașul sovietic care a pus steagul roșu pe Reichstag avea de la Mama Rusie doar PPȘ-ul, steaua de pe bonetă, cămeșa și nădragii. În rest purta botine americane, descinsese dintr-un tanc Abrams, se învelea noaptea cu țesătură ”made in USA” și mânca pâine frământată cu motorină și ulei John Deer...
Putin și cei 7 ani de parade cu mucavaua-n frunte
Lipsa de onestitate a Rusiei în abordarea rolului pe care l-a avut pe întreg parcursul celui de-al doilea război mondial nu este, însă, doar unul dintre instrumentele cu care propaganda lui Putin încearcă să facă uitate în plan extern episoade precum ocuparea Poloniei ”la braț” cu Germania nazistă, invadarea Finlandei și a țărilor baltice, ori confiscarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord. În aceeași paradigmă, Putin își scoate în stradă, de 9 mai, cetățenii îndobitociți de propagandă, vânturându-le sub nas modele de mucava ale armelor care nu au intrat niciodată în producție sau batalioanele, învelite în uniforme de paradă, compuse din soldați neinstruiți și utilați altfel, în condiții reale de război, cu resturi nefuncționale, moștenite de la defuncta Armată Roșie.
Din 2015, spre exemplu, paradele unităților de blindate sunt deschise, pe 9 mai, de sublimul, și absentul cu desăvârșire, tanc T-14 (foto), o cutie de tablă, pe șenile, în care rușii sunt obligați să vadă și să salute mereu promisa ”Platforma Universală de Luptă „Armata””. Tot din 2015, T-14-le ”Armata” rămâne în continuare doar un mit, în vreme ce mucavaua de propagandă a lui Putin se umple de sânge prin mlaștinile Ucrainei, cu fiecare echipaj aruncat în aer, de Javelinurile Kievului, în sicriiele șenilate numite T-72, T-74, T-80 și chiar T-90.
Înmuiat de noroi, transpirație și de sânge, cartonul apretat al defilărilor lui Putin se descompune pe fronturile Ucrainei. Ceaprazurile de ceremonie zac pe fundul tranșeelor din Cernobîl, blindatele invincibile ale Rusiei explodează de bucurie când dau ochii cu orice dronă turcească dirijată de ucraineni iar vasele amiral ale flotei rusești fac paradă pentru calcani, guvizi și delfini pe fundul Mării Negre. Singurele care lucrează, totuși, la capacitate maximă, sunt crematoriile mobile, adică utilajele acelea morbide care nu au văzut niciodată caldarâmul Pieței Roșii, dar care bagă gaz zi și noapte pentru ca mamele ostașilor ruși uciși de Putin în malaxorul unui război dement și ilogic să nu afle niciodată adevărul de dincolo de parisie.
9 Mai la Mariupol, o victorie cât o înfrângere
”Operațiunea specială” eșuată a lui Putin, transformată în măcel genocidal în Ucraina, readuce societatea rusă la cea mai dureroasă dintre traumele pe care Vladimir Putin a promis cândva că le va repara și le va depăși: trauma de război.
Deși rămâne o putere militară doar statistică, mulțumită capacității sale nucleare și a utilajelor militare ținute pe stoc, la vaselină, prin depozitele Patriei, Rusia lui Putin se luptă cu un complex istoric față de Occident folosind aceeași resursă umană blazată și neinstruită care a făcut ca sicriele Armatei Roșii să se înșire către țară în confruntarea cu Afganistanul și în timpul dezastrului militar care s-a numit ”primul război ruso – cecen” (1994 - 1996).
Numeroasele reforme, desele reorganizări și infuzia de sume uriașe în echipament nou, în soldați contractuali și în schimbare de paradigmă organizatorică a făcut ca, după 30 de ani de la dispariția URSS, Armata Rusă să aibă nevoie tot de niște ruine civile, intens bombardate, pentru a-și proclama artificial o victorie. Azi, după modelul Berlinului demolat de bombardiere în 1945, Rusia a pus tunurile pe clădirile goale, distruse, din Mariupol, și pe subsolurile pline cu civili, pentru a-și putea plimba apoi, pe bulevardele pline de sânge, brigăzile ”victorioase” de jefuitori și violatori cu care a ”denazificat” Ucraina.
Cu peste 20.000 de militari ruși morți în nici trei luni de război, pierderi mai mari decât cele înregistrate în orice alt conflict militar la care a participat după cel de-Al Doilea Război Mondial, Rusia lui Putin serbează, pe 9 mai 2022, o victorie cât o înfrângere.
Fără ochi pe cerul Ucrainei, cu tancurile făcute bucăți în șanțuri sau, în cel mai fericit caz, pitite la remorcă prin curțile fermierilor ucraineni, cu morgile pline și cu vasele de luptă transformate în submarine, Rusia poate marca, însă, cu surle și trâmbițe, doar zeci de mii de televizoare, feonuri, expresoare, cuptoare cu microunde, aspiratoare și mașini de spălat cărate cu trenurile ”dincolo”, sute de dormitoare și sufragerii și milioane de saci cu de cereale, toate prăduite din casele și depozitele Ucrainei.
La Moscova, pe 9 mai, în timpul transmisiunii TV a paradei, crainicul va povesti din nou cu o voce falsă cum în Piață a intrat ”invincibilul tanc T-14 ”Armata”, care nu are concurenți în branșă”. Pensionarii care trăiesc în bula televiziunilor de stat vor clipi mai des, lăcrimând, pionierii lui Putin și puținii veterani rămași în viață vor sări cu degetele întinse, pe vipușcă. Majoritatea rușilor, însă, își va turna încă un pahar, lăsând să cadă câțiva stropi în memoria basmului ”renașterii puterii militare ruse”, ucis azi de invadarea Ucrainei.
