Doina Cornea. Lumina care a izbucnit la ”Europa Liberă”

Au trecut patru ani de la urcarea Doinei Cornea în Împărăția Domnului! 

Patru ani adăugați la anii în care speranța venea din frecvențele pe care emitea ”Europa Liberă”. Emisiunile de la Munchen și de la Paris erau pastilele de supraviețuire pe care mi le permiteam. 

În apartamentul nostru, iarna, scriam la mașina de scris, înregistrată la poliție, cu mănuși cărora le tăiasem vârfurile degetelor. Ne bucuram dacă gazele pâlpâiau doar, și număram câte lumânări și lanterne mai aveam. Într-o seară, spre finele anilor 80, din radioul căruia soțul meu îi căuta diverse poziții pe calorifer ca să tempereze bruiajele din ce în ce mai agresive, a izbucnit o lumină. Era prima scrisoare a doamnei Doina Cornea. Apoi altele... Și altele. 

Nu știam cum arată doamna Cornea. Dar scrisorile citite la ”Europa Liberă” mi-au transmis chipul ei, așa cum aveam să-l văd, la televizor, în decembrie 1989. Ne-am întâlnit la mitingurile și manifestațiile anilor 1990 și 1991. În Piața Universității. La marșul cămășilor albe. La Alianța Civică. Extrem de modestă, mereu implicată și plină de solicitudine. De lumină. 

În 1992, a intervenit benefic în biografia mea. Fără să i-o cer și fără să știu, decât mult mai târziu. Eram concediată de conducerea televiziunii pentru delict de opinie (contra FSN, Ion Iliescu și pro-monarhie) și dădusem în judecată TVR. Doamna Cornea a participat la un Congres internațional de la Frankfurt pe tema drepturilor omului și a vorbit despre două cazuri din România de încălcare a dreptului la libera exprimare: despre Vartan Arachelian, concediat cu șase luni înaintea mea, și despre mine. Peste puțin timp, și Vartan și eu, am câștigat procesele și ne-am întors în singura televiziune pe atunci din România. În 1995, împreună cu Banu Rădulescu și Fundația Memoria am realizat pe scena Operei Române din București un eveniment dedicat rezistenței anticomuniste. Invitată de onoare: Doina Cornea. (foto) 

În primăvara lui 1997 am plecat la Cluj și am făcut un interviu de 90 de minute cu doamna Doina Cornea și cu părintele Tertulian Langa. Tot fără aprobare. Câștigase alegerile Convenția Democratică și majoritatea noilor numiți în funcții de conducere în TVR se comportau la fel ca ceilalți. Încurajată de doamna Doina Cornea, nu-mi rămânea decât să merg pe același contrasens, împotriva aceluiași curent pe care oamenii m-au interzis, dar Dumnezeu mi-a permis. Am continuat să vorbim la telefon. Acele convorbiri mi-au luminat calea pe veci! 

Mulțumesc, cu dragoste și recunoștință, doamnă Doina Cornea! Dumnezeu să vă odihnească în Împărăția celor Drepți!