Fost ambasador al Basarabiei la București și autor de studii esențiale, istoricul și diplomatul de carieră Mihai Gribincea trage un sugestiv semnal de alarmă, într-un interviu oferit Adevărul.ro: R.Moldova trebuie să solicite de urgență asistența și ajutorul militar al NATO. Nimeni nu trebuie să ignore eventualitatea unei invazii rusești între Nistru și Prut. E o copilărie să crezi că Rusia va respecta acum neutralitatea R.Moldova, de vreme ce nu a făcut-o timp de 30 de ani.
Diplomatul amintește că Rusia nu vrea să controleze doar așa-zisa Transnistria, pe care, oricum, o controlează FSB-istic de mai bine de trei decenii, ci vrea să dețină controlul asupra întregii R.Moldova, ceea ce pune pe tapet un pericol gigantic: posibilitatea ca, în funcție de evoluțiile din Ucraina, rușii să decidă o mutare a graniței de pe Nistru pe Prut, România devenind astfel vecină directă cu Rusia genocidară.
(Domnul Mihai Gribincea, istoric, autor de studii esențiale, publicist și diplomat de carieră)
Așa-zisele ”atacuri teroriste” pe care separatiștii Rusiei le invocă, mințind abject, în așa-zisa Transnistria, nu sunt decât provocări pentru a da pretext Kremlinului să-și extindă războiul asupra R.Moldova, punctează Mihai Gribincea.
Politica defetistă a actualei puteri de la Chișinău NU poate salva R.Moldova de spectrul unei ocupații rusești, precizează diplomatul, amintind că, într-un astfel de moment-cheie, R.Moldova NU are ambasador la NATO, iar de peste un an NU are nici ambasador pe lângă OSCE.
Unica soluție posibilă care poate garanta salvarea și siguranța R.Moldova este Unirea cu România. Unirea a fost, este și rămâne singura cale pentru ca cetățenii dintre Nistru și Prut să ajungă cetățeni ai NATO și UE, beneficiind astfel de siguranța asigurată de apartenența la NATO dar și de o economie care să le ofere salarii și pensii europene echivalente cu cele de acum din România.
Podul.ro vă prezintă o serie de pasaje din interviul acordat de domnul Mihai Gribincea, cu recomandarea de a-l parcurge integral AICI:
”Mihai Gribincea: De la invazia Rusiei în Ucraina şi declanşarea războiului, autorităţile de la Chişinău au depus eforturi considerabile pentru a ţine Republica Moldova departe de acest război. Subliniind în exces statutul de neutralitate mai speră şi acum că Moldova nu va fi ‹denazificată› la pachet cu Ucraina. Cred însă că această politică este una iluzorie şi neadecvată situaţiei. Să te aştepţi că Rusia îţi va respecta acum neutralitatea, de vreme ce nu a făcut-o timp de 30 de ani este o copilărie.
Rusia ocupă 11% din teritoriul Republicii Moldova, menţine ilegal pe acest teritoriu o armată de ocupaţie (circa 1600 de oameni) şi a construit autorităţilor separatiste transnistrene o armată mai puternică decât cea a Moldovei. Şi toate acestea le-a făcut Moscova pe parcursul anilor fără a recunoaşte independenţa Transnistriei. Acestă politică se explică prin faptul că Rusia a dorit şi doreşte să controleze nu doar Transnistria, ci întreaga Moldovă. Nu poate să mă convingă nimeni că ruşii dacă vor ocupa Ucraina, nu vor ocupa şi Moldova. Iar ultimele ‹atacuri teroriste› de la Tiraspol nu sunt decât nişte provocări ruseşti pentru a da pretext Rusiei să-şi extindă războiul şi asupra Moldovei.
Preşedintele şi guvernul Republicii Moldova ar trebui măcar în al doisprezecelea ceas să înţeleagă că politica lor defetistă nu poate salva Moldova de la ocupaţia rusă.
După începutul războiului în Ucraina, m-am aşteptat ca Moldova, în conformitate cu prevederile Planului Individual de Acţiune (IPAP) Republica Moldova-NATO, să solicite Alianţei consultări politice pentru a discuta ameminţările la adresa securităţii şi măsurile de asistenţă pentru Republica Moldova. Aceasta însă nu s-a întâmplat, probabil din teama guvernării de la Chişinău de a nu supăra Rusia. Fiind din 2014 beneficiar al Iniţiativei NATO de Construcţie a Capacităţilor de Apărare (Defence Capacity Building Initiative), iar acum şi un partener considerat vulnerabil,
Moldova poate solicita NATO să primească expertiză şi asistenţă pentru modernizarea forţelor sale armate, pentru reformarea structurilor naţionale de securitate, dar pentru aceasta Chişinăul trebuie să manifeste interes. Din păcate, conducerea Moldovei trăieşte într-o lume paralelă cu realitatea şi nu manifestă nici un interes în acest sens.
E suficient să spun că în aceste vremuri tulburi, Moldova nu are ambasador la NATO, iar de mai bine de un an, Moldova nu are ambasador nici în fruntea Misiunii Republicii Moldova de pe lângă OSCE la Viena. Pornind de la ameninţarea pe care o prezintă trupele ruse din Transnistria şi armata transnistreană, Republica Moldova ar trebui să solicite ţărilor NATO armament defensiv (sisteme antitanc, sisteme antiaeriene, etc.) şi să declare răspicat că Armata Naţională va opune rezistenţă unui eventual atac venit din Transnistria. Rusia şi separatiştii transnistreni trebuie să ştie că invadarea Moldovei va avea un cost”.
Citiți întregul interviu AICI.