4 mai 2018-4 mai 2022. Cât de repede au trecut acești patru ani de la plecarea la Domnul a celei care a fost distinsa și curajoasa Doina Cornea, simbol al luptei pentru dreptate și adevăr.
A fost prima persoană din acele zile tumultoase ale lui decembrie 1989 care a atras atenția și a spus răspicat că:”Nu am încredere în Ion Iliescu!" Din păcate, foarte puțini au ascultat-o și au înțeles-o.
Relația ei cu mama a fost foarte veche, ele fiind colege pe băncile Facultății de Litere de la Cluj, iar mai apoi, după aproape 20 de ani, când mama a fost reprimită la universitate (fusese dată afară „din cauză„ că era fiica unui „dușman al poporului”) Doina Cornea i-a fost profesoară.
Nu am să uit niciodată momentul acela formidabil din 1988, când, într-o duminică, după Sfânta Liturghie de la Biserica Piariștilor(Universității) din Cluj, zărind-o pe Doina Cornea care stătea retrasă într-un colț, nimeni neavând curajul să o salute deoarece era permanent urmărită de doi securiști, mama m-a luat de mână și cu mult curaj s-a îndreptat spre prietena ei, a îmbrățișat-o tare de tot și i-a spus: ”Dragă Doina, să știi că voi fi mereu lângă tine!”, apoi s-a uitat la mine și a continuat zicând: ”Acestea sunt adevăratele exemple de luptă și rezistență!” Timp de vreo 2 săptâmâni după acest moment, mama a fost chemată să dea declarații la securitate pe str. Traian, acolo unde era sediul poliției politice de atunci.
Mă înclin în fața acestui Om și exemplu pentru această nație, și-L rog pe bunul Dumnezeu Să o ierte și Să-i aducă odihna cea veșnică!