Tote hose (sau despre Bulă și Iohannis)

”Tote hose” – am putea spune despre ce face și mai ales nu face primul personaj în stat. În traducere: pantalon mort. Nu este o formulă nici subtilă și cu atât mai puțin motivantă, nici entuziasmantă și nici promițătoare. Ca orice mort politico-simbolic, KWJ este consecvent cu sine însuși. De unde și necesitatea avertismentului: cine nu s-a deranjat nici măcar să îi vadă pe refugiați la granițele propriei țări, nu va merge nici la Kiev. Sigur, nu este cel mai comod loc de pelerinaj politic, mai ales că stai deja la coadă. Ca pe vremurile bune, la Kremlin, când au trecut pe la Putin ca la psiholog liderii lumii occidentale și libere, calitatea evidentă a acestora determinând de fapt războiul. 

Cu așa capete pătrate, una având în gură și complet alta în contracte, o invazie nici nu se observă. Până să priceapă, noi deja ne-am făcut treaba. Exact ca în Crimeea. Ce amuzant a mai fost! Voință populară, identitate pusă în pericol, referendum, republică, semnături și trupe, mai multe decât cele umanitare deja trimise la fața locului: o rețetă democratică fără cusur. 

Că au mai fost unii, precum un chel (și chior) în România, care avertizau asupra pericolului rusesc și arătau cum Moscova vrea să facă din Marea Neagră un lac intern, controlând și gurile Dunării, asta nu a atârnat prea mult. Că un georgian, apucat și el, a băgat bățul prin gard, iarăși nu a mai contat. Golanul este acum oricum la închisoare. De ce? Știe el! 

Una peste alta, cu sau fără Mutti Merkel, europenii au fost cuminți, plictisitori. Desigur că nu doreau să plătească prea mult pentru armatele lor, că doar de aceea America este mare. O mână de zăpăciți. Acum au fost treziți, se preocupă, urmărind cu atenție și îngrijorare. Majoritatea au trecut pe la locul crimei pentru a recupera deceniile de complicitate cu criminalul. Că nu ajută, o spun chiar ei: un gest simbolic. Solidaritatea lor este pe foaia de plată. Marea problemă: ucrainienii țipă înainte de a muri, nu se lasă sacrificați precum în ”tăcerea mieilor”. Protestează și, disperați, mai și răspund: o ambuscadă, o grenadă, o rachetă, un vas pus pe jar și mii de adolescenți ruși trimiși în Rai. 

Acesta fiind tabloul, a căuta acum exclusiv ierarhia responsabilităților, a le redistribui, a face pe deșteptul sau a împărți oroarea în două - și noi, dar și ei, frate! - ar însemna, vorba lui Țuțea, onanie de prestigiu. Deci un început de viață în pantalonii aceia. Ce porcos vorbiți, părinte! Păi în fața crimei și a idioților utili care o justifică, mai poți face pe seninul, mimând revolta și exprimând tot restul în analize pe internet? Mai poți opta, culmea ridicolului, pentru neutralitate, amestecând borcanele mai rău decât toată propaganda scumpă a Rusiei? Cum decupezi destinal o țară, un teritoriu, din harta mizeriei generalizate? 

Da, poți să te declari oripilat de afacerile occidentale cu fosta URSS, dar nici de ale tale proprii nu ai avea motive de rușine. Dimpotrivă. Resursele naturale - de la gaze la oameni și de la păduri la inteligență - risipite, ignorate, vândute pe doi bani, se vede treaba mai ales acum cât de mult ne lipsesc. O să cârpim din mers, dar deocamdată să nu ne agităm că dăm idei dușmanului. În consecință, mimăm cu toții într-un uriaș camuflaj colectiv: că suntem bucuroși, că nu ne interesează prețul la carburant - bine că mașinile nu merg pe bază de carne de miel! -, că suntem asigurați, că nu ne lăsăm deturnați de la ale noastre, de pildă de la jocul național, de la golf. Nu facem nicio concesie prin care propaganda neprietenoasă, perfidă, să bântuie pe străzile noastre. În mediul virtual ne-a ieșit diversiunea: Putin crede deja că majoritatea românilor îl așteaptă. Doar că nu știe unde. Ei bine, cum aflăm din vechime: la Posada! Pietre, catran, sulițe și înjurături. Nu are cum bănui că ucrainienii au fost îngeri pe lângă românii dezlănțuiți. Dacă bat ei atât de năprasnic tastaturile de stă mintea în loc, cum va fi atunci, la nevoie, să bată la propriu? Nu, nu metanie, ci pe cei care nu sunt de acord cu ei. Tovarăși, atenție la mine: să nu puneți botul la contrainformații! Că au un Președinte vai de casele lui, că au făcut dintr-un general de armată (?) șef de partid, că majoritatea politicienilor sunt de sanchi certați cu limba lor maternă (deh, orfelinatele lui Ceaușescu) sau cu logica (nu este nevoie, câtă vreme totul se reduce la "noi suntem români"), toate astea reprezintă capcane. Știți cum îl cheamă, de fapt, pe adevăratul lor șef? Vă spune gaspadin: Bulă!

În concluzie: nu credeți că sunt chiar toten Hosen, ci vedeți cu metode specifice unde se ascunde etwas im Busch. Nu vă lăsați derutați că pe actualul îl cheamă Biden!

Zictorie!