Rușii apucau copiii de picioare și le striveau capul de ziduri. Omoruri, violuri și tâlhării. Anul 1877, Rusia în ”operațiune specială” la Sud de Dunăre. Genocidul, politica de stat a Kremlinului

Autor de studii esențiale și fost ambasador al Basarabiei la București, diplomatul și istoricul Mihai Gribincea amintește, pe Facebook, că la Kremlin specialitatea casei de criminali sunt așa-zisele ”operațiuni speciale” care nu înseamnă altceva decât declanșarea de războaie și invazii genocidare soldate cu atrocități de neînchipuit, violuri și tâlhării. 

Anul 1877, punctează Mihai Gribincea, ne arată chipul fetid al aceleași Rusii genocidare: 

”Anul 1877. Rușii în ‹operațiune specială› la sud de Dunăre, făcând ceea ce știu ei mai bine - să jefuiască, să violeze femei, să ucidă populația pașnică. Aceasta o fac de secole. Și nu o spun eu, ci chiar istoricii ruși. Încă la sf. sec. XVIII comportamentul ostașilor ruși îngrozea Europa. E destul să amintim de cucerirea Ismailului la 11 decembrie 1790. După cucerirea orașului, Suvorov l-a lăsat pradă pe mâna soldaților săi timp de trei zile. Aceștia nu au cruțat pe nimeni, fie că era vorba de femei sau copii. 

Conform unor martori oculari, soldații ruși își strigau unul altuia: ‹omorâți-i pe micii basurmani ca din ei să nu ne crească nouă dușmani›. ‹Cazacii sângeroși apucau copii de picioare și le strivea capul de ziduri›, scria colonelul Marelui Stat Major rus, N. Orlov, în 1890 (Vezi: Н. Орловъ. Штурмъ Измаила Суворовымъ въ 1790 году. С.-Петербургъ, 1890, стр.32-33). 

Conform unei promisiuni făcute în avans de Suvorov, orașul a fost lăsat timp de 3 zile la discreția soldaților, așa era obiceiul vremii, scria N. Orlov, prin urmare, în a doua și a treia zi au continuat încă cazurile de violență și omucidere, iar în prima noapte până în zori s-au auzit împușcături de pușcă și pistol. Jaful a luat proporții îngrozitoare. Soldații năvăleau în case și jefuiau tot felul de bunuri - haine bogate, arme prețioase, bijuterii; magazinele negustorilor erau distruse, iar pe cadavrele proprietarilor, noii stăpâni erau în căutare de pradă; multe case erau dărâmate, iar locuitorii acestora stăteau în băltoace de sânge, de peste tot se auzeau vaiete și strigăte de disperare, gemete ale muribunzilor; orașul cucerit era o priveliște terifiantă”.