Pentru cine bat clopotele

Orice aș face, gândurile mă duc în altă parte, la războiul barbar împotriva Ucrainei, la suferințele milioanelor de oameni civili din orașele bombardate, la cartierele în flăcări, la casele fumegânde sau arse, la maternitățile, școlile și spitalele transformate în ruine, la cei aproape două sute de copii uciși de ocupanții ruși, la mulțimea de localități distruse până la temelie, la cele peste 400 de mii de suflete, fără apă, mâncare, căldură și adăpost din Mariupolul asediat și încercuit de sălbăticiunile putiniste, la exploziile teribile pe timp de noapte asupra populației pașnice din Harcov, Kiev, Sumy, Cernihov, Nicolaev, Lvov, Ivano-Francovsk, la nenumăratele atrocități și crime oribile, comise de armata rusă într-o țară vecină, „frățească”, liberă și independentă. Rusia și-a propus să bage lumea în sperieți, să amenințe planeta cu arma nucleară, să-și omoare vecinii și să le ardă casa. Armata criminalului de război Putin întrece în cruzime și sălbăticie hoardele fasciste: se răzbună pe civili și ucid de-a valma copii, femei gravide, bătrâni neputincioși. Un film de groază, cu episoade din apocalipsă, derulează de peste o lună de zile, arătându-mi locuri cunoscute și dragi din Ucraina, prefăcute în cenușă, ruine și pustiu. 

Îmi vine tot mai greu să cred că trăiesc în secolul XXI, că fac parte din sutele de milioane de europeni, care nu au reușit să facă front comun pentru înlăturarea definitivă a militarismului rusesc și a războaielor de pe continent. Mă simt mințit de unele țări civilizate ca Germania și Franța, de ONU, care ne-au forțat să mizăm de-a lungul timpului pe „generozitatea fratelui mai mare”, asigurându-ne că Rusia s-a schimbat, a devenit pașnică și nu va ataca popoarele libere; regret că în perioada prăbușirii URSS am dat crezare unor conducători de paie de pe mapamond, fățarnici și perverși, care nu au avut voință să condamne la nivel global comunismul și să sechestreze valizele nucleare de la paranoici, şovini și smintiți.

Pe timp de pace, puțini înțeleg că Răul nestârpit la timp se înmulțește mai ceva decât ciuma în Evul Mediu și infectează foarte rapid societățile, instituțiile slabe și mulțimile lipsite de imunitate. Răul nepedepsit se multiplică în diferite forme și are o capacitate groaznică de tulburare a minții oamenilor și ale popoarelor, să aducă dușmănia și ura în sânul familiilor, fraților și neamurilor planetei. De ce am ajuns atât de slabi și dezarmați în fața Răului, a unor monștri înarmați ca Putler? 

Pe cei alimentați de propaganda de la Kremlin, îi îndemn să evadeze din clișeele filoruse, să deschidă ochii și să vadă statul-imperiu de la Răsărit așa cum este în realitate și să se întrebe: de ce Putin își bate joc de vecini, de rușii din alte țări, de supușii săi și îi mână ca pe o turmă la abator, în măceluri monstruoase, dându-le ordin militarilor să comită crime împotriva umanității? De ce Rusia pravoslavnică ucide pruncii Ucrainei creștine? De ce patriarhul Kiril binecuvântează războiul și vărsarea de sânge nevinovat, iar peste 80 de procente de ruși susțin războaiele fuhrerului de la Kremlin? Cum s-a întâmplat că Uniunea Sovietică s-a prăbușit, iar imperiul răului a rămas? Cine și în interesul cui l-a salvat?

Să conștientizăm cu toții: dacă după înfrângerea Germaniei hitleriste nu avea loc tribunalul internațional de la Nürnberg, unde nazismul și criminalii de război au fost condamnați de lumea întreagă, atunci fascismul ar fi recidivat pe continent, subminând pacea în Europa și pe mapamond. Cealaltă fațetă a fascismului – comunismul – reprezentată de URSS și Stalin, a scăpat de tribunalul internațional și de condamnare, deși conducătorii de la Kremlin exterminaseră zeci de milioane de cetățeni sovietici fără nicio vină. Comunismul postbelic nu avea cum să-și schimbe esența criminală și ADN-ul: el se maschează  după cele mai populiste și înșelătoare sloganuri, iar Moscova își asumă hegemonia mondială, creând o rețea internațională de teroriști, specializată pe propagandă și exportul răului în lume, cu denumirea de „revoluție”. Planeta a trecut prin cele mai mari încercări și convulsii, până au bătut clopotele, anunțând decesul Uniunii Sovietice. Noi, popoarele subjugate, scăpate din închisoarea rusească, aveam conștiința că fără un Nürnberg II, fără condamnarea oficială a comunismului, imperiul răului își va reveni și va continua să-și sugrume vecinii și să terorizeze lumea. Temerile țărilor desprinse formal de Moscova s-au adeverit întru totul -- în anul 1992 Rusia declanșează războiul împotriva R.Moldova, îi ocupă 12% procente din teritoriu și îi paralizează, pe decenii înainte, orice formă de dezvoltare, reîntregire sau independență reală; în anul 2008 armata lui Putin atacă Georgia, ocupă 25% din țară și instaurează acolo teroarea, spaima și o guvernare separatistă banditească; în anul 2014 Rusia dezmembrează Ucraina independentă, ocupă Crimeea și părți importante din regiunile Luhansk și Donețk. Foarte mulți factori de decizie de primă mărime din Europa, Asia și America  s-au făcut a nu vedea teroarea Rusiei asupra vecinilor, iar o puzderie de corporații și firme, îndeosebi germane și franceze, au vărsat sute de miliarde de dolari în punga lui Putin, ajutându-l să se înarmeze. Cu cât mai mulți bani aduna Rusia, cu atât îi creșteau poftele de a-și reface imperiul, din contul țărilor independente. Gargara putinistă despre pericolul unui atac asupra Rusiei e pentru nerozi, idioți utili și mancurţi. E de râsul curcilor să ne imaginăm că R.Moldova sau Georgia ar ataca un stat nuclear.

Invazia hoardelor putiniste asupra Ucrainei, declanșată la 24 februarie 2022, e semnalul cel mai clar că banda de criminali de la Kremlin a început războiul pentru ocuparea tuturor țărilor, care s-au desprins de la Uniunea Sovietică. O știu și tontălăii, și analfabeții, și rusofilii că pentru Moscova nu valorează nimic viața rușilor din străinătate, viața a milioane și milioane de oameni pașnici, dreptul legitim al popoarelor la libertate, tratatele internaționale pe care le-a semnat, garantând public teritoriul și pacea vecinilor apropiați sau mai îndepărtați. Aproape incredibil, dar la începutul mileniul trei Putin iese din buncărul lui Hitler, flutură harta mucegăită a halucinațiilor imperiale și delirează că întreaga planetă face parte din „russkii mir”. Așa ar fi făcut și discipolii lui Hitler, și alți fuhreri moderni, dacă „se intra în dialog cu ei” în 1945 și nu erau aduși la tribunalul internațional de la Nürnberg. Să reținem: Putin și putinismul își au rădăcinile ideologice și au apărut din șovinismul velicorus, mesianismul imperial și din lașitatea și banii celora care au evitat la momentul prăbușirii Uniunii Sovietice să organizeze Nürnberg II, să aducă în fața tribunalului internațional comunismul cu monstruoasele sale crime comise împotriva umanității și a popoarelor subjugate.

Ucraina, cu jertfe uriașe, susținută de lumea liberă, va izgoni monstrul de pe pământul ei în mlaștinile Siberiei, dar nu-l va doborî definitiv. Răul își va reveni și se va reîntoarce asupra lumii și a popoarelor pașnice. Fără demilitarizarea, denazificarea, destalinizarea și deputinizarea Rusiei, națiunea rusă nu va putea fi salvată de coșmarurile ei imperiale, „mesianice” și șovine; fără aducerea clicii criminale de la Kremlin la tribunalul internațional de la Haga, care ar fi necesar să-și desfășoare judecata la Mariupol și Harcov, pacea în Europa și lume va fi amenințată de un alt putin. 

Să ne solidarizăm la nivel global, să devenim o singură voce și să cerem: clopotele să bată dangătul de adio nu pentru copii, mame, femei însărcinate, populație pașnică, popoare libere, ci pentru criminalii de război și asasinii păcii.