Politico, analiză fără perdea despre idioții utili ai Moscovei din politica germană: "În timp ce Merkel are cea mai mare parte din vină, adevărul e că întreaga clasă politică a Germaniei este vinovată!"

Jurnalistul american Matthew Karnitschnig, corespondentul-șef al Politico pentru Europa, a publicat astăzi un editorial pe parcursul căruia face o radiografie foarte precisă în legătură cu politica nocivă a Germaniei cu privire la Rusia, atrăgând atenția că fostul cancelar german Angela Merkel este principala vinovată pentru încurajarea Kremlinului de a comite agresiuni, însă vina o poartă de fapt mult mai mulți lideri politici, indiferent de culoarea politică a acestora. 

În acest sens, jurnalistul a punctat faptul că politicienii germani au fost idioții utili ai regimului Putin, motiv pentru care, în pofida unor schimbări recente de poziționare, le va fi greu să prezinte vreo formă de credibilitate în cadrul NATO. 

Redăm analiza jurnalistului american Matthew Karnitschnig:

"Germania nu este străină de a fi de partea greșită a istoriei.

De aceea, nu ar trebui să surprindă pe nimeni faptul că Berlinul și-a petrecut ultimii 16 ani în tabăra greșită în ceea ce privește modul în care trebuie gestionată relația cu Moscova. 

Mai puțin previzibilă a fost viteza cu care Germania și-a abandonat atitudinea față de Moscova în ultimele săptămâni, oprind proiectul controversat al conductei Nord Stream 2, trimițând arme în Ucraina, îmbrățișând sancțiuni împotriva Rusiei și chiar anunțând că va începe să pompeze sume substanțiale în propria sa armată.

Cu alte cuvinte, a fost de acord aproape peste noapte să facă tot ceea ce SUA și alți aliați i-au îndemnat să facă de ani de zile. Berlinul a creat chiar și un motto pentru schimbare: Zeitenwende, adică zorii unei noi ere.

Săptămâni mai târziu, a devenit clar că ceea ce liderii germani încearcă de fapt să spună este: "Hai să mergem mai departe!".

Germania nu doar că l-a "judecat greșit pe Putin", așa cum a declarat săptămâna trecută consilierul de lungă durată al Angelei Merkel pe probleme de politică externă, Christoph Heusgen, noul președinte al Conferinței de Securitate de la München.

Încăpățânarea Germaniei de a se angaja în relații strânse cu liderul rus, în pofida agresiunii perpetue a acestuia (o serie de fapte rele, de la invazia Georgiei până la asasinarea inamicilor din străinătate și crimele de război în Siria), a fost o gafă catastrofală, una care i-a lăsat lui Merkel un loc în panteonul naivității politice alături de Neville Chamberlain.

Încet, dar sigur, germanii au început să înțeleagă că abordarea cu mănuși a lui Merkel față de Rusia – care a atins apogeul odată cu decizia din 2015 de a da undă verde conductei Nord Stream 2, în pofida anexării Crimeei de către Rusia și a rolului său în războiul separatist din estul Ucrainei — nu doar că a deschis ușa lui Putin de a merge mai departe, ci l-a încurajat efectiv să facă acest lucru.

Invazia Ucrainei de către Rusia nu este, totuși, doar o repudiere a regimului Merkel, ci a unei întregi generații de politicieni germani din tot spectrul politic.

Responsabilitatea colectivă a Germaniei este motivul pentru care întoarcerea paginii este mai ușor de spus decât de făcut. Nu există nicio figură asemănătoare lui Churchill în politica germană care să avertizeze de ani de zile despre pericolele încrederii în Putin. În timp ce Merkel are cea mai mare parte din vina căderii în capcana liderului rus, adevărul este că întreaga clasă politică a Germaniei este vinovată.

În calitate de ministru de Finanțe și vicecancelar al lui Merkel, actualul cancelar Olaf Scholz, ai cărui social-democrați au fost forța motrice din spatele conductelor Nord Stream, a susținut ideea că cea mai bună modalitate de a trata cu Putin este "dialogul" fără sfârșit.

Jens Plötner, în prezent consilierul pentru securitate națională al lui Scholz, a fost unul dintre principalii arhitecți ai acestei politici în anii săi ca înalt diplomat în Biroul de Externe al Germaniei, unde a fost șef de cabinet al ministrului de Externe de la acea vreme, Frank-Walter Steinmeier (un social-democrat), care ocupă acum funcția de președinte. Chiar și după ce Putin a masat zeci de mii de soldați la granița cu Ucraina în decembrie 2021, Plötner l-a sfătuit pe Scholz să continue cu proiectul Nord Stream 2 și să repete public ficțiunea că este puțin mai mult decât un "proiect comercial".

Bătrânul șef al lui Plötner, Steinmeier, care a acuzat NATO în 2016 că instigă la război pentru că a organizat un exercițiu militar pe flancul estic al alianței, a susținut aproape până când au fost trase primele focuri asupra ucrainenilor că Germania ar trebui să folosească energia ca o modalitate de a construi punți cu Rusia.

În aceste zile, Steinmeier, care în calitate de președinte este menit să servească drept o autoritate morală a Germaniei, se ocupă de organizarea concertelor de "libertate și pace" cu muzicieni ruși și ucraineni. (unul dintre evenimente a avut loc la începutul lunii martie, la Dresda, când ploua cu bombe asupra Harkivului, al doilea oraș al Ucrainei.)

În weekend, Andrij Melnyk, ambasadorul Ucrainei în Germania, a declarat că va boicota cel mai recent eveniment al lui Steinmeier, spunând că ucrainenii nu au timp pentru "marea cultură rusă", în timp ce Moscova ucide civili nevinovați.

Deși mai puțin răspunzătoare decât creștin-democrații lui Merkel sau social-democrații pentru politicile care au condus la invazia rusească din Ucraina, partidele mai mici din coaliția de guvernare a Germaniei – Partidul Liber Democrat și Partidul Verde – nu s-au acoperit tocmai de glorie.

Verzii s-au opus Nord Stream 2 atât din motive ecologice, cât și din solidaritate cu Ucraina, însă mai semnificativă a fost opoziția lor fermă față de livrările de arme către Kiev. 

Partidul Liber Democrat a fost împărțit cu privire la ce să facă în legătură cu Nord Stream 2, mulți din cadrul formațiunii politice, inclusiv liderul adjunct al partidului Wolfgang Kubicki, susținând o relație mai strânsă cu Rusia. Potrivit ambasadorului ucrainean Melnyk, liderul Partidului Liber Democrat, Christian Lindner, care ocupă și funcția de ministru de Finanțe al Germaniei, i-a spus în ziua în care a început războiul că nu va avea sens ca Berlinul să trimită arme în Ucraina sau să excludă Rusia din SWIFT, deoarece Ucraina "are doar câteva ore" de suveranitate.

Scepticismul față de perspectivele Ucrainei, ca să nu mai vorbim de îngrijorarea cu privire la consecințele de a aborda o poziționare prea dură față de Rusia, a fost împărtășit de mulți exponenți ai principalului partid de opoziție, CDU. Cu doar câteva săptămâni înainte de invazia rusească din Ucraina, liderul CDU Friedrich Merz a avertizat că suspendarea Rusiei din SWIFT ar putea declanșa o "bombă atomică pe piețele de capital".

"Ne-am înșelat cu toții".

După ce au greșit cu privire la Rusia și Putin la fiecare pas, politicienii germani au recurs la cartea "cine ar fi știut?".

Ceea ce Schäuble și colegii săi omit, însă, este că aliații Germaniei au avertizat-o de ani de zile că îl subestimează pe Putin. Când se confruntă cu această realitate, germanii nu prea știu cum să reacționeze.

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski le-a reamintit luna aceasta parlamentarilor germani într-un discurs susținut în Bundestag că afacerile pe care Germania le-a făcut cu Rusia au ajutat la finanțarea războiului împotriva țării sale.

În timpul Războiului Rece, terminologia de "idiot util" a devenit o etichetă pentru moderații din Occident care au căzut victime în plasa argumentelor comuniștilor.

De la dreptul de veto al Germaniei asupra aderării la NATO a Ucrainei și Georgiei în 2008, la consolidarea acordurilor cu Moscova privind gazele naturale, până la rezistența de a trimite arme la Kiev, liderii țării au servit drept idioții utili ai lui Putin.

Ucraina, care a fost jefuită de Germania în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, până la sfârșitul căruia pierduse mai mult de 15% din populație, cu siguranță nu va ierta și nu va uita.

Germania nu va avea vreo formă de credibilitate reală în cadrul NATO (indiferent câte miliarde s-ar angaja să cheltuiască pentru apărare) până când nu va da socoteală în mod sincer cu privire la istoria anilor Merkel-Putin.

După cum Germania știe prea bine, chiar dacă este posibil să te ascunzi de istorie pentru un timp, nu există nicio scăpare".