Yuanul nu are stabilitate. E motivul pentru care China comunistă NU poate prelua o cotă mare din moneda de rezervă globală, dolarul rămânând în topul preferințelor. Intrigantul anunț al Arabiei Saudite

Anunțul Arabiei Saudite, că ar putea accepta plata în moneda Chinei pentru petrolul său, lăsând în urmă epoca dominației absolute a dolarului în relațiile comerciale, a făcut pe bună dreptate multe valuri în întreaga lume. 

Rusia anunțase înaintea Arabiei Saudite că va renunța la plata în dolari pentru petrol și nu numai, dar asta a fost doar o mișcare impusă de situația sa disperată și un răspuns la sancțiunile economice internaționale, așadar o situație total diferită de cea a țării arabe care are tradițional relații excelente cu Washingtonul. 

Arabia Saudită datorează Statelor Unite în primul rând siguranța sa militară din ultimele decenii, așadar abia declarația saudiților a marcat o posibilă schimbare a unei ere întregi în economia mondială. 

Un raport al FMI arată însă că nici anunțul saudiților nu vine total neașteptat, pe o lovitură de moment a casei regale de la Riad, ci după un lung proces de reorientare a mai multor bănci naționale către yuanul chinezesc și alte valute. Iar deteriorarea dominației dolarului nu este decât în mică parte o consecință a fluctuațiilor ratelor de schimb sau a ratelor dobânzilor, cota dolarului din rezervele internaționale scăzând treptat în ultimele două decenii întrucât băncile centrale au căutat și caută să-și diversifice deținerile în yuanul chinezesc și în alte valute netradiționale, care joacă de obicei roluri limitate ca active de rezervă. 

Pe lângă asta, spune economistul Alexandar Tomic, „nevoia de dolari a unor țări le expune sectorului financiar american și, în consecință, oferă politicii americane o pârghie”, iar în condițiile în care nu sunt deloc puține regimurile politice care vor să stea cât mai departe de intervenția Washintonului, e de înțeles de ce yuanul chinezesc a câștigat teren în fața dolarului. 

Pe lângă țările africane, unde Beijingul și-a extins masiv influența în ultimii 20 de ani și unde adoptarea yuanului chinezesc era previzibilă, sunt însă și alte țări care semnalează că se gândesc serios la valuta chinezeasca cel puțin că la o alternativă sau o contrapondere la dolarul american. Numai că, pentru ca Beijingul să propulseze yuanul ca să preia o cotă mai mare din moneda de rezervă globală, valuta chinezească va trebui să dovedească stabilitate reala pe termen lung, pentru a câștiga încrederea altor națiuni decât parte din cele africane ori arabe. Acum însă, spune raportul FMI, doar un sfert din rezervele alternative ale băncilor naționale se îndreaptă către yuan, în timp ce trei sferturi merg către alte valute – sursa AICI.