Profil de bestie a Securității: criminalul Zoltan Kling, vânător de partizani și torționar sadic. Cine a fost acest monstru

Continuăm prezentarea profilelor sângeroase ale unor cadre de Securitate, care s-au remarcat prin devotament și obediență în îndeplinirea sarcinilor trasate de Partid și prin zelul depus în executarea ordinelor venite din partea structurilor superioare ale Ministerului Afacerilor Interne, care s-au transpus în arestări, anchete, torturi și omoruri îndreptate împotriva a numeroși semeni. 

Astăzi, despre cel care a fost cândva Zoltan Kling. Acesta s-a născut la 25 mai 1912 în Timișoara ca fiu al lui Eugen și Regina, fiind de origine evreiască. A urmat clasele primare după care a mai făcut patru clase de liceu, un curs comercial în Timișoara și o școală de ucenici. De meserie a fost geamgiu, ca și tatăl său. În perioada anilor 1927-1932 a lucrat pe la trei întreprinderi din Reșița, după care s-a stabilit în Timișoara. În primii doi ani ai războiului a fost trimis la muncă obligatorie în Piatra Olt și Lugoj, iar din 1942 și până în 1944 a lucrat la un atelier din Lugoj. 

După 23 august 1944 a devenit activist de partid, iar în 1945 a fost trimis să lucreze în Poliție. Aici a activat în funcțiile de secretar al Poliţiei Lugoj și șef al Serviciului de Siguranţă Lugoj. După înființarea Securității, a fost încadrat cu gradul de maior în funcția de șef al Serviciului Județean a Securității Poporului Severin cu sediul la Lugoj, funcție pe care a deținut-o până în septembrie 1950. A făcut parte și din „Comandamentul Unic Timiș”, înființat în ianuarie 1949 la Caransebeș, o structură militarizată a Securității care a coordonat acțiunile represive îndreptate împotriva grupărilor de partizani anticomuniști din zona Banatului Montan. În 16 septembrie 1950 a fost transferat în Serviciul de Informații al Armatei, activând la început ca șef de serviciu în cadrul Regiunii a II-a Militară București, de aici fiind mutat, în 16 decembrie 1950, pe o funcție similară la Regiunea a III-a Militară Cluj. 

În aprilie 1951 s-a îmbolnăvit, diagnosticul cunoscut fiind de „tulburări vasculare și surmenaj intelectual”. După ce starea sa de sănătate s-a mai îmbunătățit, la cerere, a fost reîncadrat în Securitate, ocupând alte funcții: șef de birou la Comandamentul Trupelor de Securitate (iulie - noiembrie 1952), director adjunct al Direcției Regionale de Securitate Arad (noiembrie 1952 - mai 1953), director adjunct al Securității orașului Arad (mai - noiembrie 1953) și șef de serviciu la Direcția de Pază a Ministerului de Interne (noiembrie 1953 - septembrie 1954). În septembrie 1954, din motive de sănătate a fost scos din cadrele active, fiind trecut în rezervă la sfârșitul acelui an cu gradul de locotenent-colonel. A murit în anul 1970, complet nebun, în Spitalul de bolnavi psihici din Lugoj. 

Cât a fost ofițer de Securitate, mai ales în perioada anilor 1948-1950, s-a făcut remarcat prin zelul deosebit și perseverența de care a dat dovadă în combaterea și reprimarea organizațiilor anticomuniste care au activat în zona Banatului Montan. Din fărădelegile în care a fost direct implicat, amintim participarea la execuțiile extrajudiciare săvârșite în pădurile din împrejurimile Lugojului, în care, la 2 august 1949 au fost asasinați șapte deținuți politici din Lotul Spiru Blănaru, iar în 10 martie 1950 au fost împușcați 16 deținuți politici dobrogeni judecați în Lotul Babadag. În afară de aceste cazuri, a fost angajat în multe alte anchete, torturi și crime îndreptate împotriva a numeroși opozanți anticomuniști din zona Banatului.

Amănunte mai multe despre atrocitățile în care a fost implicat acest zelos securist, se pot afla din studiul nostru, „Crimele Securității. Execuții săvârșite în perioada anilor 1949-1950 în zona orașului Lugoj”, care va fi publicat în „Memoria - Revista gândirii arestate” nr. 119 (2/2022).

(Ilustrație foto: Chipul lui Zoltan Kling și mormântul său aflat în Cimitirul evreiesc din Lugoj)