EXCLUSIV Nicolae Ciurică, ultimul partizan bănățean în viață: ”Rusia e CRIMINALĂ de când a apărut pe lume. Occidentul să-i ajute pe ucraineni, să nu-i lase ai nimănui, cum ne-a lăsat pe noi în anii ‘40-’50. Ucraina va avea nevoie de partizani”

De ani de zile am dezvoltat o dependență ce mă onorează nespus. Vorbesc deseori cu domnul Nicolae Ciurică (91 ani), ultimul partizan bănățean în viață, supraviețuitor al grupării colonelului Ion Uță, erou decorat al Armatei Regale și partizan martir. 

Ce mi-a spus astăzi domnul Ciurică: 

”Rusia e criminală de când a apărut pe lume. Din neștiință, cei mai tineri ar putea crede că abia acum a dat strechea-n ea și că ar fi loc de înțeles cu rușii. Dar nu, nu e loc de-nțeles cu Rusia și rușii. Nu a fost niciodată. De câteva zile stau lipit de televizor și mă uit la crimele rușilor din Ucraina. E prăpăd. Să-i ajute Dumnezeu pe ucraineni, dar să-i ajute și Occidentul… să nu-i lase ai nimănui, cum ne-a lăsat pe noi în anii ‘40 și ‘50. Probabil că până la urmă Ucraina va avea nevoie de partizani”. 

(Partizanul Nicolae Ciurică, Teregova / sursa: arhiva Podul.ro)

Despre demnitate. 4 ani în munți și un deceniu în temnițele comuniste 

În contextul instalării genocidarei dictaturi comuniste, teregoveanul Nicolae Ciurică a devenit partizan la numai 18 ani, în 1950, când avea să primească din plin ceea ce numește ”botezul focului”, luptând cu arma în mână împotriva Securității, în Munții Banatului, alături de partizanii supraviețuitori ai grupării colonelului Ion Uță.

Viața (epopeea, și nu, chiar nu spun vorbe mari) lui Nicolae Ciurică emană lumină autentică și frizează orice film, tocmai fiindcă este vorba despre viața unui erou adevărat pe care posteritatea (ingrată și comunistoidă) se încăpățânează să-l ignore cu desăvârșire, tributară larvarei banalități a răului, deși teregoveanul a luptat pentru demnitatea fiecăruia dintre noi și încă respiră românește prin toți porii.  

În perioada '48-'49, Nicolae Ciurică i-a aprovizionat cu alimente și haine pe partizanii lui Ion Uță, apoi a fost arestat în timpul unei misiuni (iulie 1950), a evadat spectaculos și s-a alăturat trup și suflet (până în aprilie 1954) luptătorilor din munții Banatului. A scăpat teafăr din nu mai puțin de opt împresurări ale Securității (pe care le descrie ca nimeni altul, de-a dreptul cinematografic, oferind detalii prețioase, inedite), a fost la un pas de suicid și a trăit deseori în intimitatea morții, dar a ales să ofere viață, chiar și călăilor săi, a iubit până la sânge și a fost trădat, arestat, torturat și întemnițat pentru un întreg deceniu, la Jilava, Baia Sprie și în alte iaduri ale dictaturii comuniste. Nicolae Ciurică a rezistat tuturor acestor încercări și încă emană lumină prin toți porii, deși în țara orbilor prin reeducare mai nimeni nu își amintește de el. 

Citiți AICI interviul-fluviu pe care partizanul Nicolae Ciurică l-a oferit autorului acestor rânduri.