Donețk și Lugansk, război și propagandă cu ”refugiați” plătiți de Putin pentru ”exod”

Vladimir Putin a dat în mod oficial startul invadării Ucrainei, anunțând recunoașterea independenței republicilor separatiste autoproclamate din estul Ucrainei și menționând că va trimite „forțe de menținere a păcii” în Republicile Populare Donețk și Lugansk, ca prim pas în acțiunea sa condamnată la nivel internațional, în ciuda faptului că Rusia a negat în repetate rânduri plănuirea vreunui atac, iar președintele Federației a spus că țara sa nu ia în considerare anexarea zonei. 

Cu doar câteva zile înainte, în cadrul unui program propagandistic pus la punct pentru a potența ”pericolul” pe care eventualele reacții militare ucrainene l-ar fi creat, autoritățile separatiste au anunțat planuri de evacuare a aproape un milion de locuitori ai Donbasului, realizând, însă, doar transferul relaxat și impulsionat financiar, peste graniță, al câtorva zeci de mii de persoane. 

10.000 de ruble este suma cu care au fost stimulați să urce în vehiculele de transport către Rostov purtătorii de pașapoarte rusești din cele două republici separatiste, în ideea creării unui efect psihologic care să inhibe un răspuns militar al Kievului.

Decretul de noaptea trecută este cel mai recent episod din campania de 20 de ani a lui Putin de a restabili dominația Rusiei asupra foștilor săi vecini sovietici și de a-i împiedica să creeze legături mai strânse cu Occidentul.

Cele două regiuni aflate în centrul interesului expansionist al lui Putin au fost cândva centrul industrial al Ucrainei, parte a provinciilor în mare parte vorbitoare de rusă din sud-estul țării. Separatiștii susținuți de Rusia au preluat controlul asupra regiunilor de-a lungul graniței celor două națiuni după răsturnarea președintelui pro rus al Ucrainei, o acțiune care a coincis cu anexarea Crimeei de către Rusia în 2014. Luptele au ucis aproximativ 14.000 de oameni și au lăsat pe drumuri ori au trimis în exod alte 1,4 milioane de ucraineni, conform datelor guvernamentale.

Rebelii dețin aproximativ o treime din provincii, numindu-le Republica Populară Donețk (DNR) și Republica Populară Lugansk (LNR). Nicio națiune nu i-a recunoscut până când Rusia nu a făcut-o. Rusia le-a oferit sprijin financiar și militar de la formarea lor și a eliberat pașapoarte rusești pentru sute de mii de susținătorii ai eforturilor separatiste din cele două regiuni.

Rusia dorește ca Donețk și Lugansk să obțină o autonomie care să le ofere un drept de veto efectiv asupra schimbărilor majore în orientarea geopolitică Ucrainei - și anume integrarea occidentală susținută de o majoritate considerabilă a celor 41 de milioane de locuitori ai țării. Războiul în cele două regiuni autoproclamate ca republici este o chestiune de permanență, acordurile de încetare a focului între separatiști și trupele guvernamentale fiind încălcate de câteva ori în fiecare zi, potrivit monitorilor internaționali. Tocmai această situație este și pretextul așteptat de Rusia, ca scânteie pentru un conflict mai larg, în condițiile în care Moscova a oferit cetățenia locuitorilor din regiunile separatiste, iar o amenințare la adresa vieții lor ar putea fi folosită ca justificare pentru acțiuni ulterioare ale Kremlinului.

Dincolo de atitudinea belicoasă a Moscovei și de mobilizarea trupelor rusești la granițele Ucrainei, decretul lui Putin de recunoaștere a independenței celor două regiuni ucrainene reprezintă cea mai gravă criză de securitate europeană de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, depășind tensiunile declanșate de preluarea Crimeei de către Putin și de luptele anterioare din estul Ucrainei. 

Dovada faptului că, în conflictul din cele două regiuni separatiste ucrainene, Rusia urmează același scenariu ca în Georgia, acolo unde au depopulat Abhazia și Osetia de Sud pentru a le transforma apoi în teatre de război care să nu pună în pericol viețile rușilor, este faptul că autoritățile din Republicile Populare Donețk și Lugansk au ordonat femeilor, copiilor și bătrânilor să-și evacueze locuințele încă de vineri. Deși departe de cifra oficială de 900.000 de persoane evacuate, inițial anunțată de autoritățile separatiste, exodul dictat în Donețk și Lugansk și-a pus amprenta asupra regiunii vecine a Rusiei, Rostov, zonă folosită de către Rusia mai mult pentru propagandă decât pentru suport efectiv al refugiaților. Până luni, autoritățile regionale de la Rostov au declarat că aproximativ 60.000 de locuitori ai republicilor separatiste Donbas au fugit peste graniță, în Rusia. 

Dar, în ciuda faptului că autoritățile locale au declarat stare de urgență la Rostov, puține dovezi de febră a războiului sau de acțiuni dedicate refugiaților s-au relevat, în aceste zile, celor interesați să afle corespondența între realitate și propaganda rusă cu efect mistificator.

Rostov este un oraș-port istoric care se află pe linia estuarului unde râul Don se revarsă în Marea Azov. Cunoscut cândva ca un centru major al crimei organizate, Rostov a fost o placă turnantă a războiul dintre Rusia și din Ucraina, în ultimii opt ani.

După ce a fost înlăturat în timpul revoluției Euromaidan de la Kiev, fostul președinte ucrainean Viktor Ianukovici a fugit la Rostov, declanșând apoi intervenția rusă în Crimeea și Donbas. Locația orașului, situat la doar o oră de mers cu mașina de granița cu Ucraina, a făcut din Rostov un punct cheie de mobilizare și suport pentru insurgenții pro-ruși din Donbasul vecin.

În cei opt ani de la izbucnirea ostilităților, orașul a devenit și un centru pentru refugiații din Donbas, care a suferit colaps economic după proclamarea Republicilor Populare pro-ruse în primăvara anului 2014.

Pe străzile din Rostov, unde clădirile restaurate din epoca țaristă se bat pentru spațiu, cu infrastructura renovată pentru Cupa Mondială de fotbal din 2018 - pentru care Rostov a fost oraș gazdă - mașinile care poartă plăcuțe cu tricolorul negru-albastru-roșu al Republicii Populare Donețk sunt obișnuite la vedere, dar nu toți localnicii se bucură de rolul pe care orașul lor a ajuns să-l joace în lupta pentru expansiune a lui Putin.

Cel mai nou motiv de critică este reprezentat de plățile în valoare de 10.000 de ruble (130 de dolari), care sunt prestate refugiaților din Donbas, banii fiind alocați din bugetul local al orașului Rostov, adică din taxele și impozitele plătite de rușii care suportă astfel  din buzunarul lor, operațiunea de propagandă a Kremlinului.