BOR s-a delimitat tranșant de AUR. Biserica nu poate fi confiscată politic

Biserica Ortodoxă Română merita tot respectul nostru pentru poziția clară pe care a luat-o în combaterea unor erezii recente care tind să pervertească învățătura creștin-ortodoxă în vederea manipulării politice a religiei. 

Filetismul este o insultă la adresa Bisericii. Prin filetism se încearcă subordonarea Credinței în Dumnezeu și a instituției divin-umane a Bisericii unei mitologii seculare în esența sa, care nu are nimic în comun cu aspirația spre eternitatea a omului religios, transformând taina în gest manifest și batjocorind prin simplism și imanentism însuși transcendentul. 

Ar fi cazul ca toată lumea să înțeleagă că Biserica nu este nici căminul cultural la care se ascultă muzică patriotică din boxe, nici spațiul destinat campaniei electorale a vreunei formațiuni politice și nici loc de întâlnire pentru cei care vor să speculeze populist anumite nemulțumiri sociale. 

Biserica nu poate fi confiscată politic, nici anexată ideologic și doctrinar, Biserica este mai presus de toată această larmă măruntă și este, prin înțelepciune și prin cunoaștere sensului adânc al existenței umane, în antiteză cu spiritul alert al manipulatorilor de duzină care cred că Biserica Ortodoxă Română e doar o efigie pe care o scoți din lada de zestre și cu care defilezi țanțoș spre a strânge voturi de la oameni. 

Biserica Ortodoxă Română nu poate fi insultată prin filetism și propagandă politică, ambele devalorizante și nivelatoare moral. 

Încă o dată țin să salut fermitatea pe care o exprimă punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române, redat prin cuvintele domnului Vasile Bănescu:

”Întrucât în ultimele zile au apărut în presă speculații referitoare la cripto-alianțe ale unei formațiuni politice și grupuscule „ortodoxe” cu Biserica, care ar gira astfel formule ale excesului din discursul politic național pe anumite teme, întrucât s-a solicitat public un punct de vedere și o lămurire a poziționării Bisericii față de entități politice care îi parazitează prestigiul și își asociază din proprie și impură inițiativă numele trecător cu numele veșnic al Bisericii, vă rog să primiți următoarele precizări:

Nimic nu e mai străin creștinismului real și Bisericii autentice decât instrumentalizarea credinței și a simbolurilor sale în cheie politică, orice culoare ar avea aceasta și oricât de seducător ar suna vocea sirenelor ei.

„Cele ale lui Dumnezeu” sunt, prin firea lor, și așa trebuie să rămână, precum a spus Însuși Hristos, deplin separate de „cele ale Cezarului”. Ispita unirii lor conduce inevitabil la edulcorarea religiei și la butaforizarea politicii, ambele efecte fiind profund dăunătoare sănătății organismului social. Amestecarea lor nătângă a făcut deja prea multe victime în istorie, inclusiv în cea românească, și orice încercare de transgresare a graniței dintre ele s-a dovedit constant sortită eșecului moral și toxicului exces populist.

Cei ce îngână în lungi litanii politicianiste numele lui Dumnezeu, al țării și al Bisericii, ne pot face tuturor un imens serviciu, imposibil de ignorat în posteritate, slujindu-se onest de arhisuficientul instrumentar politic democratic, evitând atent luarea în deșert a numelui Domnului, cultivând decent memoria adevăraților eroi, urmând în toate pilda oamenilor exemplari care prin jertfă de sine au creat România modernă, călcând cu sfială pragul bisericii și evitând, pe cât posibil, „fluieratul” în ea.

Confundarea programatică a (ultra)naționalismului zgomotos exacerbat și grav compromis ideologic cu patriotismul luminat și echilibrat de credința în valorile fidelității religioase, culturale și spirituale ale propriului popor, confiscarea populistă a nobilelor teme creștin-conservatoare rupte xenofob & filetist de contextul spiritual al Europei, nu fac decât să compromită aceste fundamentale teme, motiv pentru care Biserica dezavuează orice formă de exces apărută în marginea lor.

Biserica propovăduiește îndumnezeirea omului prin „urmarea lui Hristos” și clarificarea sa morală prin asimilarea mesajului curat al Evangheliei, nu „rinocerizarea” omului prin pervertire ideologică, denunțată lucid de toate spiritele mari și oneste care au reflectat la acest grav fenomen din modernitatea noastră târzie, traumatizată de două cumplite totalitarisme, ambele de sorginte socialistă și purtând masca binelui, ambele adversare ale autenticei credințe în Dumnezeu și ale realei libertății ca rod al acesteia”.