La mulți ani, domnule Mircea Carp! ”S-auzim numai de bine!”

Mircea Carp, senior al jurnalisticii românești, făcute în afara României, în Statele Unite și în Germania, pentru România, împlinește astăzi 99 de ani.

S-a considerat mereu un oștean gata de luptă. Pentru că a rosti adevărul presupune întotdeauna o luptă, iar lumea este un front deschis pe care jurnaliștii duc grele bătălii. Familiile din care provine fac parte din crema aristocrației românești: Petre P.Carp, politician român, președinte al Partidului Conservator și de două ori prim ministru, deputat și senator în Parlamentul României, secretar particular al Locotenenței Domnești din 1866, membru fondator al Societății ”Junimea”, diplomat la Viena, Berlin, Roma. Nepot al lui Garabet Ibrăileanu, celebrul critic, una din cele mai influente personalități ale literaturii române din primele decenii ale secolului XX. Altă rădăcină: Lascăr Catargiu, om politic, patru mandate de prim ministru. Autorul celebrelor cuvinte adresate Regelui Carol I: ”Aiasta, Majestate, nu se poate”. 

Cei 99 de ani ai domnului Mircea Carp, pe care îi poartă cu eleganță și demnitate, conțin și exprimă istoria unui secol, așa cum îmi spunea domnia sa: ”Cineva îmi spunea că am făcut istorie: Am trăit istorie!”

S-a născut la Gherla care, de patru ani și două luni era în România Mare. A copilărit la Botoșani, a urmat Liceul Militar la Iași și la Mănăstirea Dealu din Târgoviște și la Sibiu. A făcut Școala militară, a fost pe frontul din Est și pe cel din Vest. Rănit, decorat de Regele Mihai. În 1946 a fost dat afară din armată și arestat pentru apartenența la o mișcare militară de rezistență. După câteva luni la penitenciarul de la Văcărești este eliberat din lipsă de probe, iar în ianuarie 1948, după plecarea Regelui din țară, trece clandestin frontiera în Austria. A emigrat în Statele Unite, a fost redactor, apoi șeful serviciului românesc de la Vocea Americii. În această calitate a venit în România cu președintele Nixon, pe lista de protocol. Viza de la București întârzia, dar partea americană a dat un ultimatum spunând că retrag acreditarea reprezentantului Agerpres dacă nu se dă viza. S-a dat. Din 1979 până în 1995 a fost director asistent la Europa Liberă.

Ne-am întâlnit întâi în 1990 la Munchen, când am fost primul reporter român acceptat să filmeze un reportaj la Europa Liberă. Atunci, printre vocile care căpătau chip, era și cea a lui Mircea Carp.

Ne-am revăzut în țară după 1990. În 1993 am făcut la Ateneu, în ziua de 6 martie care fusese declarată ”ziua gândirii arestate”, sub egida fundației Memoria, condusă de Banu Rădulescu, spectacolul ”Ne vom întoarce într-o zi” (vers din Radu Gyr). Domnul Carp a fost în sală alături alte personalități din exil și a primit prin aplauze recunoștința ascultătorilor. 

A făcut interviuri cu celebrul actor de origine română Eduard G.Robinson, cu Jean Negulescu, pictorul, regizorul și producătorul de film, cu Hermann Oberth, unul din părinții astronauticii, născut la Sibiu. 

L-a intervievat pe Vintilă Horia. 

A fost decorat de Regele Mihai de două ori: în 1944 cu Coroana României și în 2015 cu Crucea Casei Regale.

În 1996 i-am consacrat două episoade din ”Memoria Exilului Românesc.”

La mulți ani domnule Mircea Carp și, fiindcă tot se poartă, îngăduiți-mi să vă plagiez: ”S-auzim numai de bine!”