EXCLUSIV Teroriștii Kremlinului: de la gruparea rusească anihilată în Ucraina la comandoul bolșevic ”Carpați”. Când lumpenii agentului GRU Naum ”Grișa” Rotstein aruncau în aer căile ferate de pe Valea Prahovei. Istorii necunoscute

Ucraina a anunţat destructurarea unui grup armat care acționa, sub coordonarea și comanda Kremlinului, la Harkov, al doilea oraș ca mărime al Ucrainei, situat aproape de granița cu Rusia, și la Jitomir, aflat în centrul țării. Potrivit unui comunicat al Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU), grupul primise ordin să comită atacuri în scopul destabilizării ţării, în contextul crizei militare de la graniță.

”Organizatorii bandei pregăteau o serie de atacuri armate împotriva infrastructurilor”, precizează SBU, subliniind că grupul era coordonat de serviciile secrete rusești. 

Întrucât rețetarul Rusiei nu se schimbă, doar se diversifică și se amplifică, situația de mai sus ne amintește de puțin cunoscuta istorie a comandoului ”Carpați”, grupare alcătuită din teroriști bolșevici pe care Kremlinul a infiltrat-o în România, în aprilie 1944, când armata roșie considera inevitabilă invazia țării noastre. Purtând uniforme românești, bolșevicii au minat căile ferate de pe Valea Prahovei, producând explozii de vagoane în scopul împiedicării transportului de produse petroliere către front. Dintre teroriștii sovietici, cinci fuseseră interbrigadiști în Războiul Civil din Spania, afirmă fără a-i numi Valter Roman (‹Sub cerul Spaniei. Cavalerii speranței. Amintiri›). Unul, știm din alte surse, e Grigore Naum (vechi spion GRU), sub comanda căruia (1949-1952) sute de ofițeri și soldați ai Armatei RPR au fost bătuți sălbatic în beciurile de pe Strada Maria Rosetti din București. 

Într-un amplu interviu oferit autorului acestor rânduri, scriitorul, jurnalistul și fostul deținut politic Alexandru Mihalcea analizează componența și obiectivele comandoului ”Carpați”: 

Alexandru Mihalcea: În noiembrie 1942, sergentul Ilie Bădică, cu studii certe școala primară, a fost dat dispărut pe front. Împreună cu Vanda Nicolschi și Iacob Foinstein, comuniști fugiți din România, adus în lagărul de la Ivanovo-Volsnesenk duce muncă de lămurire printre prizonierii români să adere la armata roșie. A urmat școala superioară de partid în lagărul-școală de la Moscova în 1943, apoi a recrutat cadre pentru divizia Tudor Vladimirescu (precizez că toate informațiile din această amplă paranteză le-am luat din ”Dicționarul ofițerilor și angajaților civili ai Direcției Generale a Penitenciarelor, volumul II”, de Mihai Burcea, Marius Stan, Mihail Bumbeș, Polirom, 2011). 

Devenit sublocotenent sovietic, a fost infiltrate, în aprilie 1944, în România, ca șef al comandoului ”Carpați”, format din Manea Tudor (viitor locotenent-colonel de Miliție), Humulescu Manole (viitor comandant al penitenciarului de la Miercurea Ciuc), Huluba Emil, Ionel Munteanu (alias Aizic Goldstein, viitor ofițer superior de Securitate), Alexandru Paraschiv (viitor general-locotenent), Bogdănescu Dumitru, Koller Jean (alias Goldstein Haim), Mihalache Dumitru, Naum Grigore (alias Rotstein Naum, politrucul grupului, viitor general-maior, șeful Contrainformațiilor militare din MAI / foto sus: sursa Toma Roman Jr.), Alexandru Matei, Lovin Constantin, Schapila Iso, Benea Ion, Goidea Octavian, Zăiceanu Victor, Orețchi Mihai (alias Gurtschi Mișa), la care se adăugau Vanea și Colea, transmisioniștii grupului, finlandezi. 

Purtând uniforme românești, comandoul bolșevic a minat căile ferate de pe Valea Prahovei, producând explozii de vagoane în scopul împiedicării transportului de produse petroliere către front. Dintre membrii grupului, cinci fuseseră interbrigadiști în Războiul Civil din Spania, afirmă fără a-i numi Valter Roman (‹Sub cerul Spaniei. Cavalerii speranței. Amintiri›). Unul, știm din alte surse, e Grigore Naum, sub comanda căruia (1949-1952) sute de ofițeri și soldați ai Armatei RPR au fost bătuți sălbatic în beciurile de pe Strada Maria Rosetti din București”.

După război, sublocotenentul Ilie Bădică din DTV (Divizia Tudor Vladimirescu – n. aut.) participă alături de Nicolae Celac, Vasile Vâlcu, Manole și Emil Bodnăraș și de membri ai formațiunilor comuniste de luptă patriotică, cu sprijinul a două plutoane de soldați sovietici (din subordinea colonelului Voroșilov, reprezentantul Comisiei Aliate de Control, Craiova, cunoscut de Bădică în URSS) la ocuparea ilegală a Prefecturii Dolj, 24.02.1945, episod din acțiunile în forță premergătoare instalării Guvernului Groza, după 10 zile, la 6 martie 1945. 

Cu doar școala primară atestată oficial, Bădică e răsplătit pentru contribuția la operațiunea ”Prefectura” cu funcția de prim chestor al Poliției municipiului Craiova, mai ꞌ45-decembrie ꞌ46. Suspectat de șterpelirea unei sume de bani din confiscări, e mutat ”în interes de serviciu” la Iași, tot ca prim chestor (funcție pentru care licența în drept era obligatorie atunci). Om de casă al lui Teohari Georgescu și Marin Jianu, va lucra în conducerea Direcției Penitenciarelor și Lagărelor, pensionându-se medical în 1958 din funcția de director general adjunct al DGPCM, Direcția Generală a Penitenciarelor și Coloniilor de Muncă, cu gradul de colonel. A fost băgat până-n gât în tot ce înseamnă existența deținuților în pușcării și lagăre, 1950-1958, aplicând ordinele care au transformat viața deținuților politici în iad. 

Citește AICI întregul interviu.