"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Dan Dungaciu, director al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale "Ion I.C. Brătianu" al Academiei Române, a analizat, în emisiunea "În fața ta" de la Digi24, modul în care poate fi afectată România pe fondul discuțiilor purtate între SUA și Rusia în contextul în care Kremlinul amenință cu o invazie militară în Ucraina. Concret, analistul de politică externă a atras atenția că, în cazul țării noastre, rușii au un singur obiectiv major și anume ca NATO să-și retragă scutul antirachetă plasat la Deveselu.
În ceea ce privește abordarea americană, Dan Dungaciu a precizat că Federația Rusă nu ar mai fi defilat cu trupe la granița Ucrainei în cazul în care Donald Trump era în continuare președintele SUA.
Moderator: Din toate aceste negocieri, România poate pierde?
Dungaciu: Pe fond nu. România se află în afara jocului principal. Noi suntem acolo prin reprezentanți. România este stat NATO. Asta înseamnă cea mai bună garanție de securitate imaginabilă de când e România modernă. Acesta e un lucru bun. Aici se vede diferența dintre România și statele care sunt dincolo de această cortină. Deci România nu pierde, pentru că nu se pune problema nici în cel mai sumbru scenariu de negociere ca Rusia să invadeze vreodată NATO.
Moderator: Sigur, dar noi vorbim în România despre o creștere treptată a prezenței americane, despre retehnologizarea armatei autohtone. Poate să scadă ritmul...
Dungaciu: E un element acolo care ne privește în condițiile puse de ruși. De fapt, sunt 3 condiții puse de ruși, oprirea extinderii NATO, așadar fără Ucraina în NATO, infrastructura să nu se deplaseze. Ce înseamnă ca infrastructura să nu se deplaseze? Ucraina nu intră în NATO, dar NATO intră în Ucraina, altminteri spus americanii să folosească Ucraina așa cum sovieticii au folosit Cuba în anii 60. "Deci Ucraina nu e în NATO, că nu ați vrut voi, dar noi ne comportăm cu Ucraina ca și cum ar fi în NATO, căci putem asta dacă avem acordul Ucrainei". Spuneau niște analiști de la Washington ca Ucraina să devină un portavion de nescufundat al Americii în coasta Rusiei. Așadar, a doua condiție pe care o pun rușii e ca infrastructura NATO să nu se deplaseze, iar a treia este revenirea la situația de dinainte de 1997. Asta nu înseamnă că statele care s-au integrat din 1997 vor ieși din NATO, ci înseamnă că infrastructura trebuie scoasă. Aici România e vizată, indirect, în negociere, prin scut. Scutul de la Deveselu e ceva ce rușii au în minte. La fel și cel din Polonia. Așadar, nu trupele NATO sunt problema. Astea sunt prezențe simbolice. În schimb, scutul nu e o prezență simbolică. Scutul e în altă logică, defensivă din punctul nostru de vedere, ofensivă din punctul de vedere al Federației Ruse. Aici poate fi vizată România. Sperăm să nu se ajungă aici, pentru că valoarea simbolică a scutului pentru români e cel puțin la fel de mare precum capabilitatea militară în sine.
(...)
Dungaciu: Rusia a început să joace în ultima vreme. Te uiți la ea și spui "stați puțin că nu mai sunt rușii din ultimele decenii". Rusia s-a mișcat mult mai bine inclusiv decât au prezis președinții americani. Domnul Obama spunea că Rusia se va înfunda. Însă, lucrurile s-au modificat. Rușii au acum capabilități militare care le permit să vină la masa de negocieri. Ceea ce s-a schimbat în ultimii 30 de ani este că Federația Rusă, cel puțin din punct de vedere militar, a reușit să se pună pe picioare.
Moderator: Dar în America ce s-a schimbat?
Dungaciu: Din punctul acesta de vedere nu s-a schimbat foarte mult. Dacă Donald Trump rămânea președinte, avea și el o negociere cu Federația Rusă. În SUA, la nivel de amenințare pentru populație, Federația Rusă e percepută ca fiind undeva pe locul 4. Ea nu există cum o simțim noi. Dacă vă uitați pe presa americană, nici acest scandal despre care noi discutăm nu e atât de mare în SUA. Federația Rusă e după China, după Iran și după Coreea de Nord. Donald Trump s-ar fi înțeles cu Putin, dar nu s-a putut. Presiunea care a fost pusă pe Donald Trump, apropo de Rusia, a fost atât de mare, încât toți democrații au devenit practic experți în geopolitica Rusiei sau au devenit anti-ruși, dar erau mai degrabă anti-Trump și prin recul au devenit anti-ruși. Tema rusă căpătase o amploare care nu era reală.
(...)
Moderator: În privința scutului antirachetă de pe teritoriul României, președintele Klaus Iohannis poate face ceva pentru a nu se ajunge în situația teoretică să fie retras?
Dungaciu: Relațiile internaționale nu sunt un joc pentru domnișoare, ca să mă exprim așa, ci s-a jucat de multe ori cu demisiile pe masă. Sper să nu ajungem la un asemenea scenariu. Dar scutul în România este consecința faptului că americanii au renunțat deja la un scut, așa-numitul scutul Bush. Cel din România e scutul Obama. Scutul Bush, care urma să fie în Polonia și Slovacia, avea o capacitate de a interfera cu rachetele intercontinentale. Avea o capacitate atât de mare, încât, practic, America și Rusia nu se mai puteau lovi reciproc. Asta ar fi însemnat pentru ruși o catastrofă, pentru că ei deja nu mai aveau principiul care asigură cele 2 puteri nucleare și anume cel al posibilității de distrugere reciprocă. Cu scutul acesta Rusia era scoasă din joc. Au negociat, iar primul lucru pe care l-a făcut președintele Obama a fost să retragă scutul și să facă unul mai mic, scutul de la Deveselu. Noi suntem beneficiarii scutului Obama, care-i mai mic și nu are această putere. Ce s-a întâmplat în Cehia și Polonia? În Cehia mulți politicieni și-au dat demisia, și-au încheiat cariera politică, pentru că ei au pariat totul pe acest scut. Au pariat și au spus "scutul este soluția, suntem pe hartă, suntem parteneri strategici ai SUA dincolo de vorbe și de fapte, dincolo de NATO". N-au avut noroc. (...) Eu nu spun că se va întâmpla pentru că s-a întâmplat situația anterioară cu scutul. Eu spun că s-a întâmplat cu scutul o situație în care politicieni locali au plătit un tip de adeziune. De aceea spun că aici nu se joacă pe sentimente, ci pe interese. Nu vreau să fim deprimați în niciun caz, dar ceea ce vreau să spun e că există un singur lucru prin care România poate fi afectată. Dincolo de discuția exagerată de tipul "Rusia ne scoate din NATO, începe războiul, iar Rusia ne atacă, noi antrenăm mercenari pentru Ucraina", povestea cu scutul e cea mai serioasă.
Moderator: Mircea Geoană spune că "e treaba NATO unde și în ce configurație ne așezăm prezența militară în țările NATO". Altfel spus, "nu ne spune nouă Rusia unde să punem scutul sau să renunțăm la capabilitățile militare". Nu ar fi o înfrângere simpla negociere a acestor lucruri?
Dungaciu: Scutul a fost american la început. Scutul de la Deveselu și scutul inițial au fost o proiecție americană pe care au negociat-o americanii. Acum este parte componentă NATO. Din acest punct de vedere, este mai complicat. Nu e o discuție strict bilaterală povestea scutului din România. Și sper că din acest punct de vedere, domnul Geoană, în calitatea pe care o are, ne dă o asigurare importantă. Pe de altă parte însă, la NATO se negociază. Nu sunt aceleași păreri nici măcar referitor la Rusia, darămite în raport cu infrastructura NATO. Rezultatul final este al unei negocieri. Nu mi-e limpede ce va rezulta din aceste negocieri. E clar că primul punct este bifat deja de Rusia și anume că în Ucraina NATO nu se duce, al doilea punct este în negociere cu americanii, ca infrastructura NATO să nu se ducă spre Ucraina, iar al treilea e revenirea la situația de dinainte de 1997, tolerabilă pentru Rusia ca prezență a batalioanelor, discutabilă și negociabilă în ceea ce privește aceste capacități precum scutul antirachetă.
Moderator: Dacă președintele SUA ar fi fost Donald Trump, ar fi avut alte arme de negociere, ar fi avut alt stil, ar fi obținut altceva?
Dungaciu: Dacă era Donald Trump, nu vedeam trupele masate la frontiera Ucrainei, pentru că Donald Trump era convins că această negociere trebuie făcută. Ne place sau nu ne place, Donald Trump a fost mai corect. Administrația Biden vrea să fie și cu sufletul în Rai și cu slănina-n pod, ca să zic așa, apropo de Ucraina. Administrația Biden nu ne-a spus că va începe o negociere cu Putin, ea ne-a vorbit de Navalny. Ați mai auzit de Navalny ceva? Ne-a vorbit despre câte lucruri rele face Vladimir Putin și administrația sa, oameni asasinați de serviciile secrete ale Administrației Putin. Nu se mai vorbește despre asta. Nici despre Crimeea. Se vorbește doar despre Ucraina. Ucraina e subiectul pentru care toată planeta trebuie să-și consume energia în acest moment. Ar fi fost o negociere și în vremea lui Trump. Nu știu dacă rezultatele erau mai proaste sau mai bune. Indiscutabil nu se pune problema că NATO ar fi avut de suferit în termenii pe care-i cunoaștem, respectiv România, dar ar fi făcut o negociere cu Putin fără tot spectacolul acesta cu trupe rusești comasate prin care se pune presiune.
