IICCMER, încotro?

Președinta IICCMER și-a dat demisia. Un gest necesar de mai multă vreme. 

Ca unul care am lucrat cu acest Institut încă de la înființarea sa, pot doar să spun că este o eliberare. De la demiterea nejustificată a pr. Radu Preda, în ianuarie 2020, nu am mai avut loc în planurile noii conduceri. TOATE proiectele de arheologie recentă aflate în derulare sau în pregătire, de cercetare în teren pentru documentarea cazurilor de asasinate individuale sau colective, de identificare a locurilor de înhumare și apoi de recuperare a osemintelor victimelor comunismului au fost blocate de ex-președinta instituției. 

Detașarea mea nu a mai fost prelungită, dar nici alte forme de colaborare nu s-au găsit. Pur și simplu, nu s-a dorit în mod evident continuarea acestui gen de muncă cu profunde și multiple implicații, indispensabil pentru dovedirea și documentarea reală și concretă a crimelor comunismului. Asta s-a întâmplat cu întreaga activitate a Institutului. Cu toate că, după un mandat întreg și începutul celui de al doilea, pr. Preda lăsase destule proiecte care trebuiau doar continuate. 

Legat de citarea unilaterală, adică incorectă jurnalistic, a unei așa-zise anchete despre activitatea pr. Preda, pot să spun, alături de oameni de bine și cu capul pe umeri, că a fost o lucrătură tipică. Nu are rost să mai comentăm. Aducerea acestei pseudo-anchete în discuție exprimă teama că o figură de anvergura, inclusiv internațională, a pr. Preda ar putea reveni la IICCMER. Eu mărturisesc că aș fi primul care m-aș bucura. 

În rest, rămâne de maximă actualitate: lăsați ca de memoria unui popor să se ocupe cei care fac parte din el! Nu vă atingeți de ceea ce este mai adânc!