"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Pentru diplomații ruși, vrednici urmași ai lui Molotov și Vîșinski, istoria rămâne doar un vast platou de dejun pe care faptele și argumentele pot fi amestecate cu toate tacâmurile în mâna stângă, într-o salată cu rețetar predictibil, primit de la Kremlin.
Din păcate, România și Republica Moldova au, în afara identității lor naționale, și un element insolit în comun: ambasadorul Valeri Kuzmin, un politruc ex-kaghebist care siluiește constant istoria națională, când vrea și cum poate, după modelul folosit în 1944 de eroii eliberatori care ne violau bunicile.
Pentru Kuzmin, convingerea că România, Moldova și celelalte țări din Estul Europei, dar nu numai, au fost ”salvate” de nazism și fascism, chiar dacă cu bocancul pe piept și PPȘ-ul în ceafă, a dat naștere azi unei retorici aberante, care prezintă urmașul cu Kalașnikov al ”eliberatorului” sovietic drept pacificator universal, în fața căruia noi trebuie să îngenunchem cu recunoștință.
”În Republica Moldova Rusia a oprit războiul civil”, mistifică istoria recentă și dureroasă a Basarabiei diplomatul cu epoleți, cu nonșalanța rudimentului de propagandă al agentului 007,62, desantat în București, la ordin, la doar trei săptămâni după inaugurarea Scutului de la Deveselu, după aproape un deceniu de serviciu în Republica Moldova, perioadă în care mica Românie de peste Prut a uitat de „Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO”.
Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, Kuzmin și-a încheiat declarația scandaloasă din urmă cu patru zile cu o subliniere la fel de absurdă, în economia istoriei contemporane. ”Rusia menține pacea și securitatea”, spune ilustrul diplomat, trecând la capitolul ”pacificare” toate crimele comise acum 30 de ani de separatiștii pro-ruși ai Tiraspolului, toate arestările efectuate de soldații ruși ai Armatei a XIV-a, omorurile din Dubăsari, Corjova, Coșnița, Cocieri, Roghi, Tighina şi Varnița, masacrul de la Tighina și multe altele.
Dușmani ai păcii au fost, pentru Kuzmin, Ilie Ilaşcu, Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco, Tudor Petrov Popa, Petru Godiac şi Valeriu Garbuz, patrioții moldoveni arestaţi la Tiraspol de militarii Armatei a 14-a a fostei U.R.S.S, și tot dușmani ai păcii și cei peste 300 de basarabeni ”pacificați” definitiv, în tranșeele frontului ruso – moldav, cu gloanțe, proiectile și grenade din depozitele sovietice de la Cobasna.
Pentru Kuzmin, criminalii cu steagul Rusiei brodat pe mânecă poartă titlul de pacificatori când vine vorba de interesele Kremlinului. Așa s-a întâmplat și în urmă cu 10 ani, când moldoveanu Vadim Pisari, în vârstă de 18 ani, a fost împuşcat mortal de un ”pacificator” rus dislocat pe podul peste Nistru, pentru că nu se oprise în dreptul indicatorului „Stop”.
Dușman al păcii (nu-i așa, domnule Kuzmin?), Pisari au fost executat cu sânge rece și cu muniție calibrul 5,45 de milimetri, cu centrul de greutate modificat, interzisă de ONU prin convenţii internaţionale, reacția oficialului rus pe atunci aflat la post în Moldova fiind una cinică și disprețuitoare. „În primul rând, nu isterizaţi situaţia. Nu procedaţi ca Winnie Pooh (un personaj dintr-un film cu desene animate – n.n.), care, fiind în ospeţie la iepuraş, când a fost întrebat ce va servi – lapte condensat sau miere - a cerut şi una, şi alta, şi încă fără pâine”, le-a cerut Kuzmin jurnaliștilor, după ce anterior dezinformase ca la carte, afirmând că tânărul ucis de ”pacificatorii” ruși era beat, iar autoturismul la volanul căruia se afla era dat în urmărire (ambele teorii fiind dezmințite de poliția moldavă).
Cu un asemenea suport, ”pacificatorul” rus nu a fost niciodată judecat. Născut în Bender, fostul milițian transnistrean Veaceslav Cojuhari, care a tras în copilul neînarmat după ce acesta părăsise postul de control, a fost imediat retras într-o unitate militară din regiunea Breansk, Federaţia Rusă, pentru a nu fi arestat de autoritățile moldovene care investigau cazul.
Chiar și așa, însă, Rusia, adică țara care, în viziunea deformată a lui Kuzmin, nu făcea altceva decât să ”mențină pacea și securitatea” în interiorul granițelor Moldovei, a fost condamnată de CEDO, în 2015, să achite părinților tânărului ucis 35.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral și 5.580 de euro - costuri și cheltuieli de judecată, reținând faptul că ucigașul ”pacificator” își depășise atribuțiile.
